Radu Oltean: „Cam așa cu Istoria. Între imaginație totală și idealizare”

Să se găsească 100 de deosebiri între portretele contemporane (cu el) ale lui Ștefan cel Mare și cele aflate pe holurile școlilor (dacă mai există).
Ce aflăm? Forma capului lui Ștefan era rotundă-grăsulie ca o lună, cu gușuliță, și nu avea mandibulă pătrată, de supererou de benzi desenate (sau de statuie sovietică), așa cum apare în repictările moderne sau în filme. Că purta deseori obrazul neras. Suficient de des cât să fie pictat așa în cel puțin două portrete votive. Că mustăcioara era mică, nu bogată și cu colțurile lăsate în jos (o excepție pare a fi portretul minuscul din Evangheliarul de la Putna, dar unde capul e extrem de mic , cca 1,5 cm). Că buclele părului lung (o modă generală europeană, vezi Matia Corvinul sau Vlad Țepeș) nu erau ca ale lui Brigitte Bardot ci erau făcute cu fierul, bucle mici și dese.
Aceste constatări le-am făcut cu gândul la figura – nu idealizată ci pur și simplu fantezistă – impusă de cultura populară din interbelic (picturile lui Costin Petrescu) reluată și în comunism prin picturi și filme (vezi Ghe Cozorici).
Pe subiectul idealizării chipului lui Ștefan se poate scrie un articol intreg. In sec 19, când a fost comandată sculptorului francez Emmanuel Frémiet o statuie a lui Ștefan cel Mare pentru a fi înălțată la Iași, cărturarii ieșeni (în frunte cu Gh. Asachi) nu au avut nici un portret autentic. Pur și simplu habar nu aveau cum arăta acesta. Voronețul, Putna și Pătăuții erau în Bucovina Habsburgică. Oricum frescele erau înecate sub fum vechi de secole, iar tezaurul Putnei era practic necunoscut cercetătorilor. De aceea Asachi a desenat el insuși un portret imaginar cu barbă a lui Ștefan, folosit ca model pentru statuia lui Ștefan.
Cam așa cu Istoria. Între imaginație totală și idealizare.

Autor: Radu Oltean

Imaginele si textul articolului sunt preluate de pagina de facebook a dlui Radu Oltean care este şi autorul acestui material