Cine a citit episodul de ieri a văzut că am discutat despre portretele din veacul XIX despre răspândirea unui portret-clișeu al lui Ștefan cu barbă.
Totul a început de la o pictură în ulei făcută de un pictor din Suceava, Vasilie Popovici, la cererea egumenului din Putna, în 1798. Tabloul lui Popovici îl reprezenta pe domnitor cu aspect de Isus Hristos, privind melancolic în jos, cu coroană înaltă, decorată cu imaginea lui Dumnezeu-tatăl și Sfântul Duh, cu un guler de aur și o podoabă pe piept, un engolpion.
Portretul ăsta a fost 30 de ani mai târziu de cărturarul ieșean Gheorghe Asachi, om pasionat de istorie și cu ceva talent la desen. Luând de bune spusele călugărilor de la Putna care spuneau că portretul lui Popovici era o copie a unui vechi imagini de pe vremea lui Ștefan, Asachi s-a lăsat convins și a făcut un desen, multiplicat apoi prin procedeul litografiei. Imaginea a vut un succes uriaș, drept care s-au mai imprimat nenumărate tiraje de gravuri, realizate de ami mulți artiști. Și așa s-a încetățenit imaginea cu barbă, cu privire cristică, barbă despicată, colan și engolpion de aur.
Azi am primit un articol pe care îl găsisem citat, dar nu il citisem. Autorul e istoricul de artă Ioana Beldiman, profesor la Institutul de Istoria Artei din București care argumentează bine că sursa picturii lui Popovici de la Putna a fost o gravură italienească ce reprezenta o faimoasă statuie medievală a lui Isus Hristos, Volto-Santo, păstrată în biserica San Martino din orașul Lucca, în Toscana.
Volto Santo e o statuie de lemn negru, datată în secolul XI sau XII, fiind un obiect de adorație pentru italieni și nu numai. În timp statuia a fost împodobită cu veșminte bogate și podoabe, o coroană, un colan, un engolpion pe piept și altele. Aceste podoabe îi sunt adăugate doar la ocazii speciale și procesiuni, în restul timpului fiind păstrate în tezaurul/muzeul bisericii.
Din evul mediu până în zilele noastre oamenii vin în pelerinaj să vadă statuia despre care se spunea că face minuni. Încă din secolul XVII-XVIII localnicii s-au orientat și au început să imprime gravuri cu imaginea Volto-Santo spre a le vinde pelerinilor, obicei păstrat până azi. Amgăsit pe net câteva imagini modeste din sec XIX, dar la fel existau și înainte de 1800, industria tiparului și gravurii fiind foarte dezvotată în Italia. Cea mai la îndemână, ca sursă de inspirație pentru gravuri era un tablou-prapor ce reprezenta statuia înconjurată de îngeri care – la procesiuni – era ținută în fața statuii. .
Una din aceste gravuri a ajuns la Suceava sau la Putna – parte din Imperiul Austriac la acea epocă, deci conectată la lumea catolică vestică – și a servit ca inspirație lui Popovici.
Popovici a fost copiat de Asachi iar Asachi de toți ceilalți. Așa a ajuns imaginea unei statui de lemn a lui Hristos, din secolul 11 să fie chipul lui Ștefan cel Mare mai bine de 80 de ani de-a lungul veacului XIX. Până la descoperirea Tetraevanghelului de la Humor care a schimbat povestea.
Autor: Radu Oltean
Imaginele si textul articolului sunt preluate de pagina de facebook a dlui Radu Oltean care este şi autorul acestui material
Jurnal de Bucovina 