Am citit întregul dialog dintre „horodniceanu” și polițiști.
Horodniceanu tot întreba dacă știe cine e el. Polițiștii nu știau și nici nu erau impresionați. Au oprit un cetățean, care a încălcat legea și punct.
Și până la urmă ce e un „horodnicean”!?
Are o funcție înaltă în statul român. E plătit bine; aș zice că regește. Se crede deasupra lumii și deasupra legii, deși e om al legii. Aproape că se sufocă de indignare că augusta-i persoană nu e recunoscută și nu e tratată preferențial. Amenință ca va suna, că va face, că va drege… Spune că „e în măsură să facă orice”…
Pentru un stat normal, în care nimeni nu e mai presus de lege, specia numită „horodnicean” trebuie să dispară.
…
Mi-au plăcut mult polițiștii. L-au pus la punct. S-au comportat exemplar. L-au corectat când a făcut greșeli gramaticale. Au vorbit cu profesionalism cu „gibonul”. Nu s-au lăsați intimidați.
Horodnicenii ca și cel oprit de poliție trebuie să dispară din funcțiile de conducere ale statului român, dar polițiștii ca și cei ce au vorbit cu el trebuie să se înmulțească!
Bravo, polițiștilor, oricine ați fi!
Nu mă interesează cine e „horodniceanu”, dar cine sunteți voi contează și e important! Cu oameni ca voi se construiește o societate mai bună!
PS. Citesc acum, chiar când am terminat de scris aceste rânduri, declarația halucinantă a horodniceanului. Ce spune!?
Că a fost provocat…
Că polițiștii mințeau că nu îl cunosc ca să îl provoace…
…
Acum îl cunoaște toată țara, dar există o dilemă: Sigur e procuror!? Pare cocălar și nici leac nu are!
Autor: Luminita Aldea