O țigară pe jumătate fumată aruncată, pe răcoarea dimineții, pe asfaltul somnoros și neutilizat pe timpul nopții. Strivit apoi de talpa papucului ăla bun, de duminică. O aruncătură fugară pe ceas, se pare că microbuzul ce trebuie să mă prelua spre autocarul care mă va duce departe întârzie. Sau nu, am ajuns eu mai repede.
Conform datelor Eurostat, peste trei milioane de români trăiesc și muncesc, legal, în satele Uniunii Europene. Asta doar în EU. Și legal. Clar că numărul lor este mai mare în realitate , dacă ne gândim că nu toți apar în statisticile oficiale. Și sunt împrăștiați peste tot în lumea largă, vorba cântecului.
A ajuns microbuzul, șoferul mă ajută să-mi pun bagajul lângă celelalte. Doar trei persoane. O bătrână pleacă în Elveția, cu daruri și mâncare românească pentru nepoți și nora elvețiană pe care nu o suportă. Un tânăr a revenit în țară să semneze controlul judiciar. A treia persoană taciturnă, cu probleme și griji în spatele pleoapelor obosite. Drumul nu durează foarte mult până la autocare. Fiecare dintre el programat către o țară, toate aproape pline. Și e mijlocul săptămânii și nicio sărbătoare la orizont. Toți pleacă pentru o aspirație, nimeni de drag. Ba da, o fată cu cânele de companie într-o cușcă de transport pentru a-și revedea soțul, aflat în Germania. Amantul a condus-o la autocar. Angajații companiei de transport încarcă pachetele pentru Europa, le cântăresc pe ale pasagerilor. Nu-i mare câștig pentru firmă, la întoarcere se fac banii groși. Pachete peste pachete, trimise din afară către România, și mai sigur că peste trei sferturi din lucruri nu vor fi folosite de către destinatarii români. Doar să spună că mi-a trimis fata, băiatul, soțul, soția din afară, una din țările bogate la care au aspirat românii fără posibilități să ajungă. Să-și facă un viitor.
În România există circa două mii de firme ce au ca obiect de activitate transportul rutier internațional. Mai puține ce au ca specializare transportul de persoane. Legal, pentru că un raport FORT arăta că doar un procent de 27 % dintre firme operează în legalitate, un procent în creștere datorită directivelor emise de către Consiliul Miniștrilor de Transport al UE în 2018. Se observă cererea.
Drumul cu autocarul este lung. Unii pasageri bravează, încercând să-și ascundă grijile sau frustrările, alții sunt tăcuți îngropați în gânduri. Alții sunt doar pasageri, ai autocarului și ai vieții. Doamna cu cățelul îmi cere un hotspot să mai vorbească cu iubitul pe WhassApp, soțul o așteaptă doar. De iubit este îngrijorată, să nu o înșele sau să se împace cu fosta. Leg o discuție cu un puști din partea de sud a țării, cu soție în Fălticeni. Omul se laudă cu ce sume câștigă, ce combinații face, ce afaceri a pus pe picioare în „Alemania”. A fost în țară să-și ajute socrii la treburi agricole. Fainele neîngrijite și papucii uzați arată că nu a avut timp să se schimbe. La prima oprire îmi cere o țigară. Îi dau și o bere. Antreprenorii trebuie ajutați. Un domn cu vârstă apropiată cu a mea, dar totuși bădie, este supărat de cum merg treburile în țară și în Europa. Are două decade de străinătate. A plecat din sărăcie, dar ea l-a tot ajuns. Nu a reușit să păstreze prea mult timp un „job”. Vina este a patronilor rasiști care nu-i suportă pe români. Peste tot a pățit la fel, în Grecia, în Franța, în Germania. Nu s-au putut împăca, ei patronii, cu capacitatea de adaptare a românilor, chiar aflați în stare avansată de alcoolizare, cum se mândrea bădia că se prezenta pe șantiere. Că doar nu mergea să țină conferințe. Era poliglot, rupea câte două-trei cuvinte în toate limbile europene, dar se încâlcea în română, pe care o vorbea cu accent neidentificabil. Un cuplu aflat mai în față discutau autenticitatea contractului și planificau câștigurile. El plecase prima dată și vorbise și pentru a veni și ea. Plată de mizerie într-un abator de curci. Cazare inumană, condiții grele de muncă, dar aveau un copil cu leucemie lăsat în grija bunicilor. Chiar și așa, erau mai mulți bani decât îi puteau câștiga în țară, și în doi mai mulți, pentru tratamentul copilului. Ei se descurcau. Ea nu terminase opt clase și el abandonase liceul prin clasa a X-a. Pentru a ține satârul în mână zece ore pe zi nu era nevoie de școală.
Aproape jumătate (45%) dintre părinții care lucrează peste graniță nu vor petrece sărbătorile în țară alături de copiii lor, arată un studiu al organizației „Salvați Copiii”. Unul din părinți aflați la muncă în străinătate, în special de sex masculin, lasă copiii în grija partenerei de viață. Majoritatea femeilor (62%) își lasă copiii în grija bunicilor, iar 14% se bazează pe alte rude, față de doar 6% în cazul bărbaților. 13% dintre tați și 24% dintre mame sunt unicii întreținători ai familiei, iar 22% au plecat împreună cu celălalt părinte. Principalul motiv al migrației este cauzat de salariile mici din România. Femeile se confruntă însă cu un obstacol suplimentar: 10% declară că nu și-au găsit loc de muncă în țară, față de 5% dintre bărbați, evidențiind nevoia de locuri de muncă pentru femeile cu educație medie și elementară. Revenind la statisticile ANPDCA din luna decembrie 2020, acestea indicau că aproape 30% dintre copii erau complet lipsiți de grija părintească: 13.253 aveau ambii părinți plecați, iar 9.409 proveneau din familii în care părintele unic susținător era plecat. Îngrijorător este și numărul copiilor aflații singuri acasă care au ajuns în sistemul de protecție specială: 3.047 (din care 647 în centre de plasament şi 568 în grija asistenților maternali).În ceea ce privește distribuția pe județe, datele din luna decembrie 2020 ne arată că regiunea cu cei mai mulți copii cu părinți plecați, aflați în atenția autorităților, este cea de Nord-Est, cu un total de 27.031 copii (în special județele Suceava – 7.002 copii, Botoșani – 5.070 copii, Iași – 4.874 copii și Bacău – 3.460 copii), urmată de Sud-Est cu 11.574 copii (în special județele Galați – 3.908 copii, Constanța – 3.036 copii și Buzău – 2.042 copii) și de Sud-Muntenia, cu un total de 10.085 de copii cu părinți plecați cuprinși în evidențele oficiale (aflați cu precădere în județele Prahova – 3.266 copii, Dâmbovița – 2.037 copii și Argeș – 1.824 copii). În regiunea Nord-Vest, un număr total de 7.793 copii (în special județele Maramureș – 2.167 copii, Bistrița Năsăud – 1.823 copii, Satu-Mare – 1.497 copii sau Cluj – 1.060 copii). În regiunea Vest, autoritățile au cunoștință de un număr total de 6.148 copii cu părinți plecați (în special în județele Timiș – 2.067 copii, Caraș Severin– 1.571 copii și Hunedoara – 1.472 copii). Regiunile Centru și Sud-Vest Oltenia înregistrează 6.122, respectiv 5.017 de copii aflați în această situație.
Undeva prin mijlocul Germaniei, autocarele își termină drumul. Pasagerii sunt distribuiți pe microbuze ce vor ajunge la destinațiile finale. Sau în apropiere. Spre Hexagon suntem șase. Lângă mine este un domn bine. Are aproape șaizeci de ani, inginer mecatronist în România, tehnician cu calificare superioară în Franța. Privește cu detașare situația. Are datorii, ca și mine, în țară. Plata pe oră, ca tehnician în Franța, este mai mare decât la firma din România. Cu ce câștigă într-o oră își ia o sticlă de whisky. Nu o marcă de calitate extraordinară, dar whisky. La următoarea oră își câștigă pachetul de țigarete, următoarele trei ore își acoperă mâncarea pe o săptămână. Cazarea îi este asigurată de către angajator. Mai are de lucrat două-trei luni și își stinge datoriile. Și-a propus să mai lucreze după câteva luni. Intenționează să adune bani pentru divorț și să înceapă o nouă viață cu o prietenă care l-a înțeles și susținut, prin rețelele de socializare, cât a fost plecat. Nu s-au întâlnit dar e sigur că și-a găsit sufletul pereche. I-a mai trimis câteodată, mai des, bani pentru diferite necesități, pentru cadourile viitorilor copii vitregi. O cheamă Geta, și-i rostește numele cu evlavie când îmi arată fotografii cu ea. Nu i-am mai spus că-i cunosc figura de pe Publi24.
Îndatorarea totală a populației din România se situează la 12,7% din PIB, semnificativ sub media UE de 44% din PIB și sub media economiilor comparabile din regiune (Bulgaria, Cehia, Polonia și Ungaria) de 24,5%. Și în cazul îndatorării companiilor, România se poziționează mult sub media UE, cu 27,8% versus 71,5% din PIB, în condițiile în care ponderea creditul bancar este de numai 11,8% din PIB pe acest segment, după cum susține Banca Națională a României. România se situează în continuare pe ultimul loc în Uniunea Europeană (UE), cu o îndatorare a sectorului real de 40,7% din PIB, la o distanță considerabilă față de media europeană de 115,3%, conform datelor BNR pentru finalul primului semestru din acest an. Această situație este corelată cu faptul că și în privința intermedierii financiare România este la coada topului UE, atât după ponderea creditelor în PIB (24-26% din PIB), cât și sub aspectul ponderii activelor în PIB (circa 50% din PIB).
Am adormit și nu mai știu când am ajuns la destinație. Oarecum. O ploaie rece mă primește în orășelul mic și cochet de lângă Bordeaux. Lângă la 200 de kilometri. Am fost ultimul pasager. Nu am apucat să-mi iau rămas bun la colegii mei de călătorie și să le urez tradiționalul „Spor la bani”, după cum am aflat pe parcursul călătoriei că e urarea tradițională. Că vorba aia, pentru bani alegem străinătatea. Privesc cum se îndepărtează microbuzul, mă adăpostesc de ploaie sub streașina gării din localitatea unde am ajuns. Este ora trei, ora Franței. Gările se deschid la cinci. În țara pe care am părăsit-o, în apartamente, case oamenii se trezesc, își fac cafeaua și se pregătesc să-și înceapă ziua. Este dimineață.
România se află pe primul loc în Uniunea Europeană atât ca număr absolut de cetățeni care trăiesc în alte state membre, cât și ca procent din populația națională care a ales să emigreze în interiorul UE, potrivit unei analize realizate de Profit.ro pe baza datelor oficiale europene. Peste 3 milioane de români trăiesc în alte țări europene, cel mai mare procent din UE. Acest număr reprezintă 16,28% din populația totală a României, estimată la aproximativ 19 milioane de locuitori. Această proporție plasează România pe primul loc în UE la mobilitatea populației în interiorul blocului comunitar, depășind cu mult alte state cu tradiție migratorie ridicată. Cele mai mari comunități de români din străinătate sunt concentrate în Italia, Spania și Germania. În Regatul Unit (în afara UE) sunt peste 1 milion de români. Limba română este cea mai vorbită limbă străină din Londra.
Autor: George Sauciuc
(textul a aparut initial in revista Scriptum, an XXXII, nr. 1-2/2026)
