Că așa sunt părinții. Oricât de răi ar fi copiii, îi ajută.

Sunt vise care ne tulbură peste noapte. Care par să prevestească ceva neplăcut. Te încarcă negativ și te pregătesc de ce-i mai rău. Dar totuși, cumva îți păstrezi speranța că cele visate nu se vor împlini. Faci o cruce, zici un Doamne-ajută și mergi mai departe. Cumva, crucea făcută și numele Domnului risipesc norii care … Continuă să citești Că așa sunt părinții. Oricât de răi ar fi copiii, îi ajută.

Gânduri pentru 2021

A venit și 2021. Cei care cred că nu poate fi mai rău ca 2020, se înșeală. Mereu este loc și de mai rău, și de mai bine. Important este ca atunci când ne este bine, să ne bucurăm cu adevărat de binele pe care îl trăim și să nu-l transformăm în „rău”, dorindu-ne „mai … Continuă să citești Gânduri pentru 2021

Cum m-a lecuit de mers cu uratul moş Iacob

Ultima oară când am umblat la urat a fost la trecerea dintre anii 2000 și 2001. Eram eu, Silviu, două tobe și moș Iacob. Dacă unii umblau cu capra, alții cu ursul, unii cu Jianu, noi umblam cu moș Iacob. De moș Iacob nu se temea nimeni, dar noi l-am luat pe post de sperietoare … Continuă să citești Cum m-a lecuit de mers cu uratul moş Iacob

Îngerul din debara s-a transformat din nou în Îngerul casei

La curățenia de Crăciun, mama s-a apucat să scoată tot din debara. Schiurile vechi ale copiilor, un aspirator de care nu se mai folosise de ani de zile, câteva jucării. Și, după ce a scos totul, a găsit si un Înger...Mare, ca la doi metri, de nu mai mult, sigur mai mult, că stătea cu … Continuă să citești Îngerul din debara s-a transformat din nou în Îngerul casei

Ilinca și bucuria Crăciunului

Ilinca  își lipi nasul de geam căznindu-se să vadă ce mai este afară. Geamul era înghețat de multe, multe zile și pe sticla lui, Regina Frigului își ridicase regat. Uite, acolo în colț a zidit un castel cu turnulețe de gheață și ziduri mari din pietre prețioase. Din stânga castelului și până în josul geamului, … Continuă să citești Ilinca și bucuria Crăciunului

Din învățăturile Mirunei pentru părinții ei

Anii aceștia am înțeles de la fiică-mea că poți începe fiecare dimineață cu un zâmbet pentru cei dragi. Ea așa se trezește. Primul pe care îl zărește, fie că e vorba despre mine sau mămică-sa, are parte de un zâmbet larg și știrb, din toată inima. Până și ochii îi surâd ca două steluțe negre. … Continuă să citești Din învățăturile Mirunei pentru părinții ei

Ultima săptămână de școală

Când eram mic, pe timpul asta, cam era ultima săptămână de școală. Vacanța se simțea de c-o vineri înainte când aveam grijă să aducem un brad la școală, să facem ora de matematică și apoi să împodobim pomul cu complicitatea celorlalți profesori care aveau exact la fel mult chef de ore ca și noi. Cântam … Continuă să citești Ultima săptămână de școală

Fantezie cu sărbătorile de iarnă și oamenii care erau cândva fericiți

Hai să ne gândim puțin că suntem la casa de la țară a bunicilor. Focul trosnește în sobă, în casă miroase a sarmale, tochitură, cozonat și colăcei proapeți. (Mie imi miroase și a răcituri). Trăiesc toți cei dragi. Toți sunt sănătoși. Toți sunt veseli. Se bea țuică fiarta și socată. Și se povestește mult. Se … Continuă să citești Fantezie cu sărbătorile de iarnă și oamenii care erau cândva fericiți

Crin-Triandafil Theodorescu: „O să mă vaccinez fluierând, privind pe fereastră și gândindu-mă că la primăvară trebuie refăcut gardul casei parohiale.”

O să mă vaccinez fluierând, privind pe fereastră și gândindu-mă la primăvară (trebuie refăcut gardul casei parohiale). Am la ce să mă gândesc. Și toate-s pe viitor. Sunt atâtea continente în inimile oamenilor de descoperit. Atâtea de îndurat. Și atâtea de iubit. Până o să-mi injecteze asistenta nanoroboții ăia o să-mi zboare nițel gândul și … Continuă să citești Crin-Triandafil Theodorescu: „O să mă vaccinez fluierând, privind pe fereastră și gândindu-mă că la primăvară trebuie refăcut gardul casei parohiale.”

Cu cât îmbătrânesc mai mult, cu atât realizez mai clar că dragoste necondiționată nu există

Cu cât îmbătrânesc mai mult, cu atât realizez mai clar că dragoste necondiționată nu există. E doar o amăgire. Și realitatea este că dragostea între doi oameni rezistă numai atâta timp cât își pot respecta condițiile față de celălalt. Bineînțeles că respectivele condiții (așteptări) nu trebuie să fie absurde și nu trebuie să lezeze cu … Continuă să citești Cu cât îmbătrânesc mai mult, cu atât realizez mai clar că dragoste necondiționată nu există