Îmi leg urechile de radioOchii mi-i las pe masă, lângă oglindăSă-și critice reflexia cât își doresc(Îi iau mai târziu, poate pentru o ocazie)I-am dezmoștenit cu gândul. Mă uit la degetele meleParcă o molie se plimbă pe ele.Încet își face drum spre fațăȘi rămâne nemișcată pe umărul meu. Ar trebui să o îmbrățișezSă-i mulțumesc ca mi-a … Continuă să citești Buzut Parascheva: Vis cu gust de praf
Etichetă: poezie
Parascheva Buzut: Șoaptele (-debut editorial-)
Când microfonul se închide, Radioul își pierde frazele. Cuvintele rămân lipite pe buze... Încep să cânte fantomele. Nu mai trebuie să cos Cu atâta atenție fiecare trăsătură, Să pictez, ca și în manual, zâmbetul meu Sau să iau asupra mea mantaua viu colorată Din paiete împletite din ochii păunilor ofiliți. În liniște, când nimeni nu … Continuă să citești Parascheva Buzut: Șoaptele (-debut editorial-)
Tudor Caciur-Aioanei: „Icoane prinse cu patafix”
A mai căzut una.Deși aterizează ușor, căcisolul nu îndrăznește să o spargă,lacrimile Maicii lasă cratereîn mine. Iubirea mea nu a fost–nu a fost destul de pură,nu a fost destul de sacră,nu a fost destul de tare...nu este. Au lăsat peretele gol;pete vizibile tuturor.Le ridic și le apăs iar,tremurând, în patafixdeja uscat. A mai picat una.O … Continuă să citești Tudor Caciur-Aioanei: „Icoane prinse cu patafix”
Tudor Caciur-Aioanei: „Mărturisire”
JurJur că am mințit mereu,că niciodatănu mi-am spurcat buzelescuipând vreo boabăde adevăr.De ce mă priviți acumca pe un străin?Aceeași expresieplină de dispreț,de dezgust,ce o arătați porcilorși escrocilor…Pentru voimi-am învățat limbasă schingiuiascămulțimea de sunetece țâșnesc din minecu falsa speranțăcă vor apuca,în sfârșit,să zburdeprin aerul curatde afară.Chiar și cândvă mințeam pe față(mai ales atunci)eram cu gândul la … Continuă să citești Tudor Caciur-Aioanei: „Mărturisire”
Tudor Caciur-Aioanei: „Stricăciune”
Balaurul nu a fost răpus. A fugit de suliță, s-a retras în bârlog, lăsându-și în urmă solzii și o dâră de sânge. Crezându-l mort, vă fericiți și beți, iar șarpele, târându-se leneș pe sub pământ, înghite bolovani, sfarmă rădăcini mănâncă tot, crește, ucide, cu o ură oarbă... Viermele roade la inima mea, ca … Continuă să citești Tudor Caciur-Aioanei: „Stricăciune”
Luminiţa Aldea: E ziua lui Labiș
Azi îl sărbătorim pe Nicolae Labiș. Numele lui e sinonim cu numele satului unde s-a născut, cu Mălini.Tata l-a cunoscut. Erau de aceeași vârstă. S-au întâlnit pe la stâne, unde tata era de copil cioban și Nicolae Labiș mergea în căutare de povești. Ciobanii sunt toți povestitori înnăscuți. La vremea lui Labiș și a tatei … Continuă să citești Luminiţa Aldea: E ziua lui Labiș
Trenul vieții (de Vîrvarii Gheorghiță)
Urcăm cu toții in trenul vieții in ziua care ne-am născut, pornește fetele, băieții, cu trenul spre necunoscut. Neștiutori la ce ne așteaptă, fără bagaje ne așezăm, lângă părinți, care ne îndreaptă, spre ‘nașu’ să ne botezăm. Biletul nostru are un nume, care devine creștinesc, vagonul nostru-i plin de lume cu oameni care ne iubesc. … Continuă să citești Trenul vieții (de Vîrvarii Gheorghiță)
Mi-e dor (autor Gheorghiță Virvarii)
Mi-e dor mereu de tine mamă,De ani și ani, necontenitMă uit la poza ta din ramă ;Eram copil când ai murit. Mi-e dor și gândul mi se duce,Departe în copilarie,Când tu cu vorba ta cea dulce,Mă învățai o poezie. Mi-e dor de mâna fermecată,Ce o puneai pe fruntea meaȘi toată boala deodată,Mi se părea că … Continuă să citești Mi-e dor (autor Gheorghiță Virvarii)
Jurnal de Bucovina 