România celor care nu mai pot

Știi sigur că sistemul este putred atunci când ai copilul bolnav și, în loc să mergi cu încredere la spital, te temi să nu pățească ceva mai grav, acolo.

Tot un sistem putred se dovedește a fi și atunci când eviți să suni la poliție, chiar dacă motivul este unul pertinent, de frică să nu ai mai multe bătăi de cap după ce organele abilitate intervin.

desen Ioana Zah
desen de Ioana Zah

Putreziciunea sistemului este demonstrată și atunci când eviți să ceri o informație de la o instituție publică, care ar trebui să cunoască foarte bine domeniul în care activează, pentru că știi sigur că explicația celor de la ghișeu mai mult te bagă în ceață.

Din nou sistemul se dovedește a fi putred atunci când ai o reținere să apelezi la justiție, chiar dacă ai dreptate 100% în problema juridică avută,  deoarece crezi că nu ai suficienți bani ca să ți se facă dreptate.

Știi că sistemul este putred atunci când serviciul secret intern este în topul celor mai mari angajatori de la tine din județ și că primește sume extraordinare de bani, ca să te asculte pe tine, cetățean de rând, fără nicio putere în stat.

Tot putred se arată a fi sistemul atunci când diferența dintre salariile la stat și cele din mediul privat au devenit uriașe și tu te-aștepți, prin asta, ca economia să meargă extraordinar de bine.

O altă dovadă a putreziciunii sistemului este atunci când te prezinți la vot numai cu scopul de a alege răul mai mic.

Dar cea mai mare dovadă că sistemul este cu desăvârșire viciat este atunci când îți pleacă tinerii din țară pe capete, pentru că aici nu au șansa unui viitor decent.

Eu nu vreau să-i las fiicei mele averi, dar m-aș bucura foarte mult pentru dânsa să poată acumula câte bogății crede de cuviință, în urma muncii sale, într-o Românie care va respecta și încuraja tinerii să-și folosească aptitudinile, pentru a-și construi o carieră. Aceasta este moștenirea de care aș fi mândru dacă aș reuși să i-o las. În momentul de față, România nu face asta. În momentul de față, tinerii nu simt că au o șansă reală la un viitor decent, ci mai degrabă la un viitor plin de compromisuri și sacrificii inutile. Sistemul îi silește să-și vândă aptitudinile pe câțiva lei, prea puțini ca să reprezinte o motivare suficientă să meargă mai departe, sau nu le bagă deloc în seamă aptitudinile, obligându-i să presteze munci cu care aceștia nu au nicio treabă. Majoritatea renunță la visele lor, pentru facturi, alții se resemnează cu gândul că vor avea propria casă, abia când le vor deceda părinții și mulți, foarte mulți aleg să plece acolo unde simt ei că se pot realiza. În rândul tuturor se simte o frustrare uriașă, apăsătoare, care se transformă lesne în ură. O ură resimțită la nivel social, care tulbură mai tare apele într-o societate ce pare că nu își mai găsește direcția după mai bine de 30 de ani de democrație. Trăim, la ora actuală, într-o Românie tristă și pe cale de dispariție. ( de Dragoș Huțuleac )

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s