„Cel mai frică îmi este de ceasul morții, neștiind să fi pus încă început bun!”

Mi-am asumat un rol de povestitor, am devenit fără să-mi propun un narator al experiențelor povestite și trăite de unii credincioși în preajma marelui duhovnic, iar unele din ele trăite pe propria piele în diferite circumstanțe lângă părintele Petru Irimescu!

Nu am momentan nici o fotografie alături de sfinția Sa, este una din dorințele mele, oricum în suflet este întipărit de mult chipul său blând!

Părintele a construit biserici, pe unele le-a restaurat, dar cel mai mult a zidit suflete, a ridicat de jos oamenii deznădăjduiți, a format preoți, a slujit și încă o face cu același zel ca și cum ar trăi la nesfârșit experiența primei Sfinte Liturghii!

Pe plan personal îi datorez în mare măsură nașterea celor doi copii, prin sfaturile și rugăciunile înălțate la tronul lui Dumnezeu! În plan preoțesc am învățat că întotdeauna experiența se câștigă prin rugăciune, prin multă spovedanie iar mai apoi printr-o lectură serioasă a Sfintelor Scripturi și citirea zilnică a Vieților Sfinților Părinți! M-a uimit de fiecare dată smerenia sa și îmi aduc aminte că într-o discuție cu dânsul, la care luau parte mai mulți preoți ne-a spus așa : „Cel mai frică îmi este de ceasul morții, neștiind să fi pus încă început bun!”

Autor: preot Alexandru Lungu

Sura foto: preot Alexandru Lungu