Suntem prinşi, ca popor, în hăţişul dens, evident, politically correct, al raportării noastre la motoarele sociale, economice, ideologice etc., ale continentului. Şi, cum sensibilitatea la termenul patriotism e de natură să trezească idiosincrazia generației corporatiste, devenind efectiv nesuferit pentru emancipații zilei, nu ar fi rău să glosăm puţin pe marginea unor fraze ale lui Cioran: „Pentru noi, românii, superstiţia Europei pleacă din complexul de inferioritate. Să-ţi dai seama că nu te poţi realiza decât prin naţiune şi să n-ai siguranţa că naţiunea ta se va realiza! Aici e cheia incerti¬tudinilor româneşti. Şi asta e tragedia individului lucid în culturile mici. Când faci parte dintr-o cultură care se împlineşte majestuos, îţi poţi permite luxul să nu le înţelegi pe celelalte. Un lucru rău prevestitor pentru români este faptul că ei înţeleg cu uşurinţă şi neproblematic alte forme de cultură. Asta presupune lipsă de caracter definit, absenţa unei direcţii lăuntrice” (articolul „Între conştiinţa europeană şi cea naţională”, publicat de Vremea, în 1937).
Mari și adevărate afirmații! Suntem o națiune complexată. Asta face să idealizăm necritic tot ce livrează Occidentul. Dacă îți permiți să chestionezi, să critici, elemente ale culturii occidentale postmoderniste, mentalități, cutume, tendințe raportându-le la setul de valori care au construit și definit spațiul european secole, ești trecut la index, clasificat: rusofil, putinist, spălat la creier de Sputnik.
A aștepta de la un corporatist sau gadget-ist să facă analize critice înseamnă să fii tu însuți imbecil. Fiindcă ei funcționează pe logica binară, cea mai simplă formă de structurare a operațiilor logice: ori așa, ori altminteri. Alt rezultat nu mai poate fi. De aici și conformismul inept la tot ce însoțește adjectivul „occidental”. Și reacția visceral-vomitivă la termenul de „patriotism”, devenit sinonim cu rusofilia sau sinofilia.
Autor: Angelo Davidescu
Jurnal de Bucovina 