Îmi plac oamenii ce privesc din când în când adânc în ei și recunosc ceea ce văd. Așa cum mă îngrozesc absolut, cei în care colcăie toate păcatele și mizeriile lumii, dar pozează în sfinți cu aureolă. Prefer un păcătos ce recunoaște, decât un sfânt prefăcut.
Un om foarte sus-pus cândva, dar care căzuse și din funcția politică, dar și din poziția financiară, fiind doborât de niște tineri, pe care îi crescuse sub aripa lui și îi învățase să facă pași nu tocmai ortodocși în jungla vieții, deci un lup bătrân, pe care îl doborâse lupii tineri, crescuți chiar de el, află că lupii tineri sunt într-o situație în care li se poate face rău. Făceau ceea ce făcuse și el cândva. Venise cineva la el și i-a spus repezit: -Uite ce fac ăștia! Îi poți nenoroci! Sună la poliție!…în primul moment, hotărât și furios, omul a pus mâna pe telefon să sune, apoi mâna i s-a muiat, în ochi i-a apărut îndoiala. A pus telefonul jos și a rămas cu capul plecat. – Ce faci!? Nu suni!? Îi poți nenoroci! Le-o plătești!! a țipat la el omul ce venise cu informații despre dușmanii lui.
A ridicat omul capul din pământ. L-a privit intens pe cel din fața lui și a spus șoptit, dar în vocea lui era forța unui val – al onestității față de sine însuși. Nu era cinstit cu alții. Era cinstit cu ceea ce vedea în el. – Ce am făcut eu pe lumea asta legal ca să am dreptul acum să reclam pe alții!? Nimic! Eu am încălcat toate legile și regulile!
Povestea e veche. Mi-a spus-o cineva de mult. Personajul nici nu mai trăiește. Zilele acestea, când a fost dus la DNA noul șef de la permise Suceava, mi-am amintit de ea. ”Prostul” acesta fusese numit ca șef cinstit în locul celor corupți! Ce greu e de găsit un om care să nu spună vorbele: „Ce am făcut eu pe lumea asta legal ca să am dreptul acum să reclam pe altul!? Nimic! Eu am încălcat toate legile și regulile!”
Autor: Luminița Aldea
Jurnal de Bucovina 