Cum să nu fie frumoasă Bucovina, când la vremea primirii Sfintei Împărtășanii, șirul de mame cu copii în brațe și lumânări aprinse, părea că nu se mai termină…? Aici comuniunea cu Hristos se învață din pruncie, din generație, în generație. Niciun copil n-a plâns. Nici măcar n-a scâncit. Toată Liturghia, un tată și-a legănat frenetic, fetița, cât un bumb. Cu ochișorii la sfinții din fresce, în frumusețea cântărilor, micuța creștină, participa alături de întreaga comunitate, la rugăciunea colectivă. Toți am zis într-un glas cu Alexandru, CREZUL. Vârtos și din inimă. Ne-am mărturisit credința în Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt!Și-am ascultat, în aceeași cumințenie, cuvântul de învățătură. Despre neputințele, provocările, dar mai ales, despre nevoințele Cuvioasei Maria Egipteanca. Despre faptul, că bunul Dumnezeu are infinită răbdare și milostivire, pentru noi. Că ne așteaptă, să ne spovedim sincer și să nu avem inimă rea, asupra aproapelui.Miruiți și cu rugăciunile de dezlegare citite, într-o geometrie a distanței, intrată în firesc, ne-am îndreptat spre casele noastre, pentru începutul unei noi săptămâni, în care-l vom aștepta spre prăznuire, pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, dar și Floriile, cu Intrarea Domnului, în Ierusalim.
Autor: Ilaria Pușcă
Jurnal de Bucovina 