Obiceiuri de Sfântul Gheorghe din Bucovina: brazda de pe stâlpul porții

În ajun de Sfântul Gheorghe, indiferent câte trebi ar fi avut, spre seară, tata lua hârlețul în spate și mergea pe prund. La marginea apei Ciumernei, căuta un mal mai înierbat și acolo se apuca de croit brazde în forme pătrate. Și așa făcea fiecare vecin. Treaba noastră, a copiilor, era să căutăm mâțisori. Era unul bătrân, în spatele lui Niculai Saghin, Dumnezeu să-l ierte. De fiecare dată ii rupeam gardul de atâta cocoțat după mult întrebatele ramuri de salcie, cu ghemotoace de aur parfumat…

Cei mai mari se intindeau și rupeau câte o cracă. Cei mici stăteau gu gurile căscate și așteptau, uitându-se în sus! Se împărțeau, în funcție de ce putea prinde fiecare…E adevărat că ne mai și croiam bine câteodată, de săreau mâțisorii pe lume… că tot a fost Sfântul Gheorghe războinic! Urlam cât ne ținea gura, dar vocalizele nu erau deloc băgate în seamă de nimeni. Și cum cearta între copii nu durează niciodată multă vreme, ne întorceam impăcați unii cu alții, cu brațele pline de mâți! Să fi văzut expoziții pe stâlpii porților, pe garduri, printre straturi, fără să știm că ramurile de salcie urmau să aibă și rol de aspru pedagog, când întreceam măsura!

Pe drum, gândeam că pe cei rămași, ii vom pune în casă, prin cine știe ce oale de la chișleac, dar fără succes! Total interzis era, nu se mai ouau găinile! Această credință stopa orice traseu al oului la săracile galinacee, exact în Postul Mare, tocmai când era atâta nevoie pentru copturi și toate cele.

Dacă se nimerea Sfântul Gheorghe, înaintea Paștilor, ca acum, să fi auzit bubuituri și împușcături! Un miros de ,,carabit”, ca la Plevna! Plin de bleahuri, mai mari și mai mici, de la felurite vopsele, porneau artileria, să anunțe venirea Paștelui! Îmi căutam de treabă, s-o pot șterpeli măcar o țâră, sa văd cum iau naștere pocnetele de pe prund! Bineînțeles că scuipam și eu acolo pe carbid, să facă reacție și apoi presiune! Sute de chibrituri arse și degete umflate, pentru decibelii măriți, la Plop la Mitu! Care pocnea mai tare, era șeful!

,,Țacalușa” – un alt instrument improvizat, la fel de periculos, cerea multe capete de chibrituri…Cu toate că sunetele acestea, aveau farmecul lor, bine că azi nu se mai practică.

Cât despre semnificația brazdei, a firului de salcie, habar n- aveam pe atunci. Fără să ne dăm seama, an după an, prin exemplul celor mari, învățăm lecția aceasta frumoasă a perenității, a valorilor nescrise, dar pe care, așa le-am apucat și așa trebuie să le transmitem mai departe, copiilor noștri!

Sfântul Gheorghe pornește anul agrar și bacii să-și adune ciobanii și oile, pentru ca stânile să înfrumusețeze poienile munților!Multe practici magice se făceau în vechime, pentru că omul era în armonie perfectă cu Dumnezeu și natura!Acum tata-i bătrân. Sigur, brazdă își pune pe stâlpul porții, dar mâțisori,n-are cine-i aduce…

Mi-am făcut o hire, să mă duc în luncă, să croiesc brazda, să iau un ram de răchită neînverzită, să mulțumesc lui Dumnezeu pentru toate și c-am ajuns în primăvară!Să aveți roade bogate! Și de grâu și de toate cele.La mulți ani, tuturor acelora, ce poartă numele Marelui Mucenic Gheorghe! Ne pregătim, că vin Floriile!

Autor: Ilaria Pușcă

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s