În comuna Adâncata, spre Fetești, se găsește un schit a cărui poveste uimește, pentru că acolo a avut loc o minune destul de recenta, spre sfârșitul anilor 90.
Oamenii locului spuneau despre poiana in care se află schitul ca acolo e pamant „dat diavolului”, ca de sute de ani e cunoscut ca fiind secetos si blestemat. Sub straturile argiloase, spuneau ei, nu e strop de apa. O femeie, o maicuta, n-a vrut sa îi asculte. Si-a pus în gand sa ridice acolo o manastire si prima constructie sa fie o fantana. S-a luptat cu necredinta lor si cu cele lumesti, si, avand sprijinul lui Dumnezeu a reusit sa faca în poiana de la Adancata, Fetesti, o minune.
La Fetesti, pamantul argilos pare lipsit de apa. Fantanile se sapa greu, sunt adanci, iar apa este salcie. In locul ales pentru manastire, maica Marina Coliba a hotarat sa sape o fantana, chiar daca oamenii i-au spus ca nu va gasi niciodata apa. A adus cativa mesteri fantanari si le-a aratat unde sa sape. „Oamenii au muncit din greu, au adancit putul zi dupa zi. Insa nici un semn nu le dadea vreo speranta ca vor gasi in adanc apa cautata. Mai rau, padurarul, care e vecin, i-a amenintat ca, daca mai continua cu sapatul, vor avea necazuri cu el. I-a alungat.” Cu tristete, maica Marina povesteste: „Am gasit cu mare greu alti fantanari care se nimerisera din acelasi sat cu padurarul. Cel care ii conducea s-a inteles cu consateanul sau sa le permita sa mai sape. Stiau ca nu vor da de apa, dar pentru bani acceptau sa mai adanceasca fantana. Aveau ei intelegerea asta cu padurarul: sa sape si sa-mi ceara apoi banii.” Maica Marina povesteste cu privirea in pamant, parca rusinata de netrebnicia unor oameni. In voce nu i se desluseste nici ura, nici indarjire, ci doar resemnare si tristete. Cand fantanarii au ajuns la 20 de metri adancime, seara, dupa incheierea lucrului, au venit sa ceara plata, caci, ziceau ei, nu mai avea nici un rost sa continue, deoarece era clar ca nu se gasea apa in acel loc. Cu greu i-a induplecat maica sa mai sape a doua zi inca patru metri. Oamenii erau intaratati si pretindeau banii pentru munca lor. Nici in ziua urmatoare nu au gasit apa. Au venit bauti si au inceput scandalul: voiau imediat banii care li se cuveneau pentru sapat. Nu era vina lor ca nu gasisera apa, lucrasera dupa cum le-a cerut maica, asa ca trebuia sa-si primeasca rasplata. Dupa discutii lungi, presarate cu jigniri si ocari, sapatorii au plecat la culcare, asigurati ca a doua zi dimineata isi vor primi banii si vor putea pleca. Stareta a chemat o maica si s-a indreptat catre fantana seaca, pentru care trebuia acum sa plateasca o multime de bani. Au legat o lumanare de o sfoara si au lasat-o in adancul fantanii, sperand ca totusi pe fundul ei s-a strans apa. Dar locul era sec. „Atunci, am spus maicii sa scoata lumanarea afara si am izbucnit in plans. Prima apa in fantana au fost lacrimile mele. In disperarea mea, am strigat: „Maica Domnului, blagosloveste-ne cu apa!”. Nici nu am pronuntat intreg ultimul cuvant si pe fundul fantanii s-a auzit un zgomot surd, ca de mal daramat, si clipocit de apa! Nu-mi venea sa cred ce se intampla. Am coborat din nou lumanarea in fundul fantanii si apa era acolo. Lucea.”
Dimineata, fantanarii nu au crezut ce le spune stareta. Mai mult, au invinuit-o ca ii minte si ca a adus noaptea apa cu butoaiele si a turnat-o in put. Doar unul dintre ei, pe nume Radu, mai cumpatat, le-a zis sa-l coboare in put, sa vada cu ochii lui care este realitatea. Cand l-au tras indarat de pe fundul fantanii, omul avea o figura atat de uimita, incat s-au infiorat. „Oameni buni”, le-a spus Radu, facandu-si semnul crucii, „Maica Domnului a facut o minune!”
Acum, fantana potoleste setea tuturor celor care poposesc sau se abat prin aceste locuri. Apa este rece si buna la gust. Analizele facute scot in evidenta faptul ca are si calitati terapeutice, datorita continutului de argila. Medicii au stabilit ca este indicata pentru prevenirea si tratarea bolilor digestive. Cei care o beau spun ca se simt mai bine, mai usori, mai curati…
Surse: http://www.adancata.ro/ si http://arhiva.formula-as.ro/