Dragostea de țară, ca cea de mamă și ca cea de Dumnezeu, se trăiește în fiecare zi.
Pentru c-așa se învață „mersul în picioare, pe valuri, prin lume”, și se crește viitorul acestui pământ-primit-spre-a-fi-prefăcut-în-locul-păcii-și-al-începutului-dezmărginirii, și se durează în suflete biserici-recunoștință și școlile lui mulțumesc.
Poate că nu mai e timp să ne-așezăm drapelul la icoane, sau să-l păstrăm în închistrita ladă de zestre, ca odinioară bunii noștri ce-au călătorit de-acum înspre țara-netrecătoare de sus, dar să-l prefacem în inimă-n icoană ne e la îndemână.
Aș (re)asculta la nesfârșit, și mi-e tare-tare drag, refrenul acesta care nouă, contemporanilor lui azi, ne e îndepărtat, și necunoscut, și străin:
„Nimic în lume nu-i mai sfânt
Și mai frumos pe-acest pământ
Decât să mori ca luptător,
Înfășurat în tricolor.”
În tricolorul nostru s-așază, rând pe rând…
🟥 roșul-rubiniu al Jertfei izbăvitoare – prin iubire nesfârșită, întărită prin moarte – a Blândului și Înțeleptului Iisus,
🟨 galben-auriul ce-ncununează și aureolează – dincolo de locuri și de ceasuri trecătoare – jertfa de fiecare zi a celor ce și-au întreit-scufundat sufletul în credință, și nădejde ce nu moare, și-n drag de Dumnezeu și de semeni și-apoi și-au pecetluit inima cu dorul Bunului și-al Binelui,
🟦 albastrul voronețian al Cerului Ce ne așteaptă statornic întoarcerea acasă, cu prispa primenită de răbdare și îngăduință și cu sutele de ferestre – prin care larma îngerilor colindă – mereu-mereu deschise.
Purtăm, așadar, încă de pe buza răsfrântă înspre lume a cristelniței tricolorul mărturisirii în suflet. Să ne-amintim mereu c-acolo ne-a început primenirea!
La mulți și binecuvântați ani, oameni-patrie! Și blândă bucurie!
Autor: Daniela Ceredeev
Jurnal de Bucovina 