Preot Alexandru Lungu: „Cineva acolo sus este întotdeauna de gardă pentru a sări în ajutor”

Multe furtuni vor trece prin viața noastră. Unele vor fi atât de puternice încât ne vom simți cu totul neajutorați și fără scăpare. Vor fi zile înnourate care se vor prelungi și ne vor copleși de-a dreptul, până în punctul în care deznădejdea își va face apariția. Soarele se va face nevăzut și puterile vor fi insuficiente pentru a zări lumina de la capătul tunelului. Frica își face apariția în momentele încărcate de ispite. Neputința de a nu mai ieși din încurcături ne cuprinde pe fiecare din noi, fie preot sau simplu mirean. Răbdarea și stăruința în rugăciune rămân singurele mreje de care ne putem agăța. Maica Domnului și ruga neîncetată către icoana ei sunt ancora noastră la ceas de restriște. Brațele ei de mamă ne pot cuprinde și au puterea a risipi frica. Când suntem la pământ și ajutorul pare că nu mai vine, o avem pe Maica Domnului și pe Hristos la care să alergăm cu credință și nădejde. Ajutorul vine atunci când totul pare fără ieșire, iar puterile epuizate. La om nu este scăpare decât până într-un punct. Căci toți suntem supuși morții și bolii, oricâtă știință am deține, indiferent câte resurse financiare am avea la dispoziție. Rugăciunea către Cer rămâne sursa noastră inepuizabilă de restartare a vieții! Rugați-vă neîncetat cu suspine neîncetate, pentru orice problemă v-ar copleși… Cineva acolo sus este întotdeauna de gardă pentru a sări în ajutor.

Autor: Alexandru Lungu