Afară s-a lăsat întunericul. Ultima zi de vară și-a luat bilet și a plecat asemenea unui prieten îndepărtat pe care l-am așteptat un an întreg și de care ne-am bucurat o clipă. 1 septembrie aduce noul an bisericesc. Nu vor fi artificii și șampanie, căci altul este mersul creștinului prin lume. Va fi Liturghie și rugăciune, tămâie și cânt înălțat lui Hristos. Bisericile nu vor fi neîncăpătoare ca în noaptea de revelion, când piețele adună mii de oameni. Va fi liniște și adunare smerită. Nu este timp de Dumnezeu prea mult, e multă agitație în suflet. Este fugă și stres, căutare și nevoi. Îl vom implora pe Dumnezeu să ne țină aproape de El, să ne pescuiască ca vânătorul care pândește prada sa. Vom fi neatenți încă un an sau vom reveni lângă talpa lui Hristos, ștergând cu parul capului picioarele cele sfinte? Ne vom arăta credincioși chemării sale, sau îl vom abandona într-un ungher de suflet de unde la vreo nevoie o să-l scoatem din nou prăfuit și doar pentru a ne salva încă odată din nimcnia noastră? Va fi an nou binecuvântat sau timp irosit în zadar din nou? Să ne rugăm, ca Dumnezeu să ne fie acoperământ și sprijin până în ziua judecății!
Autor: preot Alexandru Lungu
Jurnal de Bucovina 