Dragoș Huțuleac: „Cel mult îl poți ajuta pe celălalt cu un sfat să-și rezolve problema, dar nu e treaba ta să o rezolvi nici să faci o misiune din asta”

Am hotărât de câteva saptămâni să mai las deoparte telefonul. Îndeosebi când merg cu Miruna în parc fac tot ce pot să-l las în mașină. Să avem măcar 1-2 ore fără acest apendice tehnologic care se hrănește cu viața noastră, pentru că ne mănâncă timp. Am constatat imediat că acea scurtă perioadă de timp, comunic mai bine cu ea, sunt prezent în joc, ca să nu mai zic că devin conștient de ceea ce mă înconjoară. Inclusiv de doamnele și domnișoarele care fac sport în zonă precum și de alte frumuseți ale naturii pe care, ca prostul, le ignoram înainte tot cu ochii în telefon.

Și în casă am lăsat telefonul deoparte cât de cât. De fiecare dată când simt nevoia să-l deschid pentru rețelele de socializare, că în fond de ele suntem majoritatea dintre noi dependenți, deschid o carte. Așa am reușit în ultimile 3 saptămâni să citesc 3 cărți. Puțin față de cât citeam până să am acces atât de facil la facebook, instagram, tik-tok, etc. Cam asta era lectura pe o săptămână când eram la liceu.

Tot de trei săptămâni am încercat să rup legăturile cu oamenii care mă umpleau de energie negativă. Care tot timpul aveau o problemă pe care eu trebuia cumva să o rezolv, de cei care se bucurau când vedeau că intru în vreun necaz, m-am rupt de cei care așteptau să-mi urăsc trecutul, de cei nemulțumiți, de cei care cred că o carieră e răspunsul la toate, de cei care vor să pară în loc să fie. Și așa nu eram „mister popularitate”, acum am ajuns la același nivel de „singurătate” din urmă cu vreo 10 ani. Am pus „singurătate” în ghilimele pentru că am rămas la același număr de prieteni din perioada aia, plus încă 3 acumulați în acești 10 ani. Și da, îmi ajung degetele de la amândouă mâinile pentru ei. Încă au rămas suficiente libere.

Rezultatul: sunt mulțumit. Nu-mi mai fac griji inutile, nu mai am emoții fără rost, mă bucur de ce-mi oferă viața și pas cu pas am început ca pentru fiecare problemă personală apărută în ultimii 10 ani, să găsesc câte o soluție. Ata pentru că mi s-a și eliberat „agenda de probleme” grozav de mult pentru că multe dintre problemele pe care „le trăiam”, nu erau ale mele. Erau ale celor pe care a trebuit să-i scot din viața mea. În timp le-am absorbit ca un burete și am avut nevoie de o lecție de viață ca să realizez că de fapt nu-i treaba mea să rezolv problemele altora, ci că fiecare trebuie să fie responsabil pentru el însuși. De fapt știam asta de multă vreme, doar că nu știu cum se face că am uitat de-a lungul vremii. Cel mult îl poți ajuta pe celălalt cu un sfat să-și rezolve problema, dar nu e treaba ta să o rezolvi nici să faci o misiune din asta.

Cam asta am avut de zis azi. Maine o să mai vedem….

de Dragoș Huțuleac

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s