…mai mult decât un vernisaj…la Direcţia pentru Agricultură Judeţeană Suceava

Ştirea ar fi aceasta:
Sâmbătă, 19.11.2022, Direcţia pentru Agricultură Judeţeană Suceava a organizat un eveniment cel puţin inedit, având în vedere „specificul” instituţiei, mai exact un vernisaj al expoziţiei de fotografie „Din drag de Bucovina”.

Autorul fotografiilor este nimeni altul decât Codrin Anton, preşedintele Clubului Fotografilor Suceveni şi membru al Asociației Artiștilor Fotografi din România -cea mai importanta asociaţie de profil din ţară.
Pe lângă fotografiile lui Codrin Anton, au încântat privirea celor prezenți Pașcaniuc Dumitru (arta olăritului), Cramariuc Florin (arta lemnului) și Draniță de Bucovina. Manifestarea a fost completată cu momente artistice la pian, canto și desen grafic prezentate de copiii producătorilor locali din cadrul pieței volante deja cunoscută sucevenilor. Aici remarcându-se micuţa Carina Seserman, care la 6 anişori ne-a impresionat cu talentul care îl are pentru pian şi Livia Dragomir, elevă a CN „Mihai Eminescu” care peste ani cu siguranţă va fi unul dintre cei mai importanţi arhitecţi ai Sucevei.
La vernisaj au fost prezenţi şi domnul Moldovan Alexandru – prefect al judeţului Suceava, împreună cu dna Doina Iacoban – subsecretar de stat în cadrul Ministerului Investitiilor şi Proiectelor Europene.
Asta a fost ştirea.

Urmează povestea….


Cap. I. Povestea începe aşa: după ce am publicat reportajul despre Livada lui Costică, am fost sunaţi de către dna Gogu Elena Daniela, directorul Direcţiei pentru Agricultură Judeţeană Suceava. Ca să fim drepţi, foarte rar se întâmpla ca atunci când scrii de bine despre cineva să te sune şeful vreunei instituţii publice mulţumindu-ţi pentru implicare şi să te invite pe viitor la evenimentele organizate de instituţia pe care o conduce ca să-i cunoşti colaboratorii şi să scrii despre dânşii. Asta denotă respect, profesionalism şi interes faţă instituţia pe care o reprezintă ca manager. O astfel de atitudine demonstrează că dna director este un lider, nu un şef. Pentru că numai un lider vede potenţialul colaboratorilor săi şi încearcă să-i promoveze atât pe aceştia cât şi instituţia, în timp ce un şef se promovează doar pe sine folosindu-se de instituţie şi angajaţi. De fapt, în ultimii 2 ani s-a putut vedea că directorul Direcţiei pentru Agricultură Judeţeană Suceava este diferită de alţi directori de instituţii publice, în sensul că nu vorbeştea ea despre dânsa, ci lasă munca dumneaei să vorbească despre sine. Şi aşa este normal într-o funcţie publică: să laşi munca ta să vorbească despre tine…


Cap. II.
Nu mă pricep la artă, dar mă pricep la oameni. Iar Codrin Anton este unul din oamenii care mi-au fost dragi de prima oară când l-am întâlnit. Asta pentru că îndrăgesc instant oamenii pasionaţi de munca lor. Iar el nu este doar un pasionat de fotografie…este un perfecţionist al acestui domeniu care are capacitatea înnăscută de a vedea incredibilul acolo unde noi vedem obişnuitul. Prin fotografia sa, subliniază acest incredibil şi ni-l pune în faţă…firesc…ca şi cum ar zice: „Cum mă, voi nu vedeţi ce frumuseţe este aici ?!?”…şi brusc, observaţia sa are capacitatea de a ne lua vălul de pe ochi şi vedem şi noi, prin „ochii săi”, frumuseţea surprinsă de obiectivul aparatului de fotografiat. Exact la fel a făcut şi acum. Fotografiile din cadrul expoziţiei „Din drag de Bucovina” scot în evidenţă frumuseţea satului bucovinean şi o fac într-un mod firesc, deloc forţat. Numai că este nevoie de cineva care trebuie să aibă „ochiul” lui Codrin ca să ne ghideze spre (re)descoperirea estetică a minunăţiilor care ne înconjoară. Şi Codrin Anton este, într-adevăr, un ghid bun pe tărâmul artei fotografice.

Cap. III.
Meşterii populari spun cel mai frumos povestea trecutului. Asta deoarece cumva, simbolic, fac parte din el. Şi nu doar că fac parte din el, dar îl şi înţeleg la nivel intim. De asta trecutul prinde viaţă prin mâinile lor şi se înfăţişează în faţa noastră ca o mărturie plină de farmec şi simbolistică a culturii populare. Practic, meşterii populari sintetizează în munca lor doinele, baladele, strigăturile, bocetele, legendele, tradiţiile, poveştile şi tot ce ţine de folclorul local. Sunt nişte oameni atemporali, care prin munca lor ne fac martori ai trecutului şi ne ajută să înţelegem mai bine farmecul lui. Aşa să face că lucrările în lemn ale meşterului Cramariuc, ale olarului Paşcaniuc Dumitru şi ale domnului care lucrează Draniţa din Bucovina nu au făcut decât să întregească evenimentul şi să-i ofere un plus de farmec, naturaleţe şi spiritualitate.


Cap. IV.
Nu pot trece peste ziua de Sâmbătă fără să amintesc de micuţa Carina Seserman şi tânăra domnişoară Livia Dragomir. Dacă prima, la numai 6 ani, a impresionat participaţii cu talentul nativ pentru muzică, interpretând atât la pian cât şi vocal o mulţime de cântece, Livia a impresionat prin desenele sale, atenţia pentru detaliu şi modestie. Am certitudinea că amândouă ne vor face cinste peste ani şi ne vom mândri cu realizările lor. Sunt nişte copii frumoşi, cu sufletul frumos şi sunt convins că în viitor vor avea rezultate cum altfel, dacă nu…frumoase?!?


Cap. V…sau încheierea


Povestea noastră se sfârşeşte cam abrupt. Cam brusc. Cam deodată. Nu că nu am mai avea ce spune. Pentru că pe lângă cele menţionate am găsit încă 6 subiecte de presă care vor avea la bază poveştile de viaţa ale ale producătorilor prezenţi la piaţa volantă din curtea instituţiei, doar că sunt răcit bocnă iar momentan trebuie să mă gândesc cum voi face să mă întâlnesc săptămâna aceasta cu tinerii care se ocupă de Grădina cu Legume din Brădăţel. Ei sunt următorii despre care vom scrie în Jurnal de Bucovina….


de Dragoş Huţuleac

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s