De ieri îmi propusesem ca azi să cuceresc lumea, să răstorn munţii, să rezolv absolut tot ce nu rezolvasem în ultimile două săptămâni. Dar nu ştiu cum se face că după ce am băut cafeaua, m-am mai învârtit de două ori şi deja era ora 14. Cum să mai cucereşti lumea după-amiaza? Şi e şi luni! Că dacă marţi are 3 ceasuri rele, luni le are pe toate. Îndeosebi când lunea vine după o săptămână plină de sărbători şi zile libere.
La început, când am realizat cât este de târziu, m-am agitat. Am început să mă grăbesc, să fac mai mult chestii odată, să-mi replanific ziua, să devin…un frustrat. Dar nu după mult timp am realizat că pur şi simplu nu am cum termina tot ce îmi propusesem să fac astăzi fără să fac apoplexie şi mi-am băgat picioarele! „Cât pot, atât fac!” a fost cel mai înţelept gând avut. „Dar nu mai puţin…” – a fost următorul gând bun.
Cred că acesta este secretul ca să nu devii bolnav cu capu’ în lumea asta aflată într-o continuă agitaţie, deseori fără rost. Pentru a-ţi păstra echilibru este necesar să faci cât poţi, dar nu mai puţin. Şi făcând asta zilnic, în timp, o să ajungi cel puţin la fel de departe ca cei care se dau peste cap….bine, mai târziu ca ei, dar măcar vei fi in toate minţile….
de Dragoş Huţuleac
Jurnal de Bucovina 