Da, am exemple destule. Văzute sau auzite din surse sigure. Românul se vrea perfect. Și chiar așa se crede. Și de aceea are și pretenții pe măsură.
Într-un supermarket, un nene aflat demult pe lista de așteptare…, se ia la ceartă cu o biată lucrătoare de acolo. Că, ce dom’le?!, de ce nu este apa minerală de nu-știu-care? Că el din aia bea… Dar ce faci nenea? Ai uitat când beai apă din urma lăsată de șenilele rusești?! Acu’ te-ai boierit, bag sama!
Apoi la piața agroalimentară. Niște… vârstnice de oraș (ca să nu le spun altceva!) comentează ordinar către bietele bătrâne de la țară; na că salata nu are x culoare, frunze drepte și de o anume mărime, ba că morcovii nu sunt drepți, cartofii au puncte negre, ouăle au găinaț pe ele și laptele e nu-știu-cum și smântâna prefăcută cu aracet. Măi, dar ce specialiste sunt ele! Ele care nu fac altceva decât să plimbe pudelul prin parc sau să stea ciorchine pe bănci, cu luleaua în bot, bârfind orice mișcă! Ia-n mergeți voi la țară, faceți puțintică mișcare la prășit, muls vaca, la tăiat de lemne și la hrănit găinile și purceii, să vedeți ce greu se descurcă omul din zonele rurale, cam prea mult uitat de cei cu gulerele albe!
O zi la primărie. Coadă, lungă, mai ceva ca cea de crocodil. Grăunțele care formează coada… comentează. Că ce dom’ne, se mișcă așa de greu cei de la casierie și de la eliberarea unui document? Să fie dați afară! Să li se… Păi de aia! Că la plătit impozitele și taxele vă împingeți ca oile la strungă fix în ultimele zile, înainte de expirarea termenului limită. Că timp de trei lui v-a durut în zebra de pieton.
La poștă…vai și amar! Cum dom’le, trebuie buletinul să trimit un căcat de plic sau să ridic pensia (eventual a altuia)? Da, trebuie buletin, că sărmanele lucrătoare de acolo așa au dispoziție de la ăi’ de sus. Nu sunt la ele acasă să facă reguli cum le taie capul! Și așa e și normal. Că mulți frustrați se dau cocoși și perfecți oriunde dau de vreo funcționară, știind că aceasta nu pot să le replice nimic, deoarece riscă sancțiuni. Ia faceți voi curul ceaun la vamă sau în fața unor polițiști când vă legitimează! Este că nu aveți cojones?! Este!
Vaaaiii, produsul Y este expirat de o zi! Ne otrăviți! Ne luați banii degeaba! Păi nu te obligă nimeni să cumperi ca prostul, trântind produse în cărucior de-a valma, fără să te chiorăști mai întâi la etichetă! Și pe urmă vrei să faci scandal și reclamații! Doamne ferește să spună angajatul ceva, fie el la stat sau privat! Gata, reclamație universală! Ți s-au încălcat drepturile! Ai fost tratat ca dracu’! Seeeerrriios??!! Dar obligații voi nu aveți? Obligația de a avea buletinul la voi, de a da dovadă de bun-simț și răbdare, de empatie și educație… Nu? Vax? Că așa, se pricep să ragă mulți fără să aibă habar și cât adevăr există sau nu în pretențiile lor exacerbate. Nesimțit poate fi oricine. Băgător în seamă, așijderea. De judecat este ușor, mai greu e de înțeles lucruri firești, logice chiar. Cum ar fi că logic este și normal ca de sărbători totul să fie închis. Cuuum? Vaai, nu este deschis la butuc, poștă, bancă etc, etc! Ce nesimțiți, dom’le! Dar, ce să vezi!? Da, este închis. Că și ei au sărbători ca fiecare! Nu obligația de a sta după curul unora care li se brehane să cumpere suc sau semințe taman cu o oră înainte de Anul nou. Clientul lor e stăpânul lor, dar și angajații nu sunt gunoaiele și sclavii unora care, pretinzând că dau niște bani, își permit să se comporte medieval cu toți.
Bine, nici slujbașii de la stat sau angajații din privat nu sunt toți ok, dar eu mă refer la situațiile când clientul chiar caută scandal și nod în papură, în ciuda faptului că numai în cur nu au fost pupați doar-dosr să fie ei mulțumiți.
Exemplele pot continua, dar simt că îmi provoacă greață numai gândul că există și specimene care cred că angajații din magazine și instituții sunt calul de bătaie pentru toate nemulțumirile lor care, adeseori, frizează… totul!
Autor: Sebastian C. Oliviu
Jurnal de Bucovina 