David Croitor: „A fost odată ca niciodată, un băiețel blond, cu ochi albaștri, care ținea strâns o Biblie sub brațul de lângă inimă”

Aveam vreo patru-cinci ani cred, când mama a coborât o ramă cu sticlă dintr-un cui bătut în perete, mi-a pus-o în față și mi-a arătat cu degetul o poză din cele câteva aflate în cadrul ramei, spunându-mi, uite, vezi cine-i aici? Cine-i, am întrebat-o eu curios în timp ce priveam atent la băiatul blond, grăsuț, … Continuă să citești David Croitor: „A fost odată ca niciodată, un băiețel blond, cu ochi albaștri, care ținea strâns o Biblie sub brațul de lângă inimă”

Casian Balabasciuc: „Vremurile de care mi-am reamintit nu au pierit şi nici nu s-au pierdut. Au fost doar părăsite.”

Din când în când viaţa ne bate pe umăr, făcându-ne să ne ridicăm privirile deasupra celor de toate zilele şi să descoperim cu surprindere altceva decât credeam că vom afla. Mi-am revăzut copilăria şi am regăsit trăiri fabuloase pe care le uitasem mânat de şuvoiul lumii în care m-am aruncat de bună voie cu mulţi … Continuă să citești Casian Balabasciuc: „Vremurile de care mi-am reamintit nu au pierit şi nici nu s-au pierdut. Au fost doar părăsite.”

Părintele Ioan Danci: „Amintiri din amintirile mele!”

Țin minte și acum, aveam 14 ani, terminasem clasa VIII. Era o toamna frumoasă, colegii mei se pregăteau să meargă la liceu, eu știam ca nu se va întâmpla acest lucru, pentru că nu era putere financiară! Tata murise cu un an mai devreme într-un accident la 42 de ani, noi am rămas cinci copii … Continuă să citești Părintele Ioan Danci: „Amintiri din amintirile mele!”

Fantezie cu sărbătorile de iarnă și oamenii care erau cândva fericiți

Hai să ne gândim puțin că suntem la casa de la țară a bunicilor. Focul trosnește în sobă, în casă miroase a sarmale, tochitură, cozonat și colăcei proapeți. (Mie imi miroase și a răcituri). Trăiesc toți cei dragi. Toți sunt sănătoși. Toți sunt veseli. Se bea țuică fiarta și socată. Și se povestește mult. Se … Continuă să citești Fantezie cu sărbătorile de iarnă și oamenii care erau cândva fericiți

Ultima săptămână de școală

Când eram mic, pe timpul asta, cam era ultima săptămână de școală. Vacanța se simțea de c-o vineri înainte când aveam grijă să aducem un brad în clasă, să facem ora de matematică și apoi să împodobim pomul cu complicitatea celorlalți profesori care aveau exact la fel mult chef de ore ca și noi. Cântam … Continuă să citești Ultima săptămână de școală