Misterioși ca munții în care și-au găsit liniștea, huțulii poartă cu ei secrete pe care societatea modernă nu le poate pătrunde. Ascunși în inimile munților, timpul și locurile unde au ales să-și petreacă viața i-a îndemnat spre alte tipuri de cunoaștere, pe care unii o pot considera ocultă, dar pentru dânșii e la fel de … Continuă să citești Vrăjitoarea din Zalomestra
Etichetă: jurnal de bucovina
Borşul de cucoş, iertarea şi sănătatea…
Ne îmbolnăvim cu bună știință și ne doare-n fund de treaba asta. Chiar nu ne pasă, până nu simțim boala. Și atunci, mai merge câteva luni fără să facem nimic, pe principiul „doar nu se moare din asta!”. Chestia e că după ce trec lunile „de grație” , timp în care organismul nostru ne trage … Continuă să citești Borşul de cucoş, iertarea şi sănătatea…
Au ținut 8 copii în școli cu 3,6 hectare de teren
Tanti Mădălina se simte încă tânără. Abia ce a făcut 70 de ani. Pe Elena a făcut-o la 47 și musai vrea să o vadă măritată, să-i facă nepoți. E al 8-lea copil și cea mai mică dintre toți. Are 5 băieți și 3 fete cu bărbatul ei, Toader, care deși e cu 8 ani … Continuă să citești Au ținut 8 copii în școli cu 3,6 hectare de teren
Cum venea sfârșitul lumii în fiecare sâmbătă seara prin anii 2000
„Se apropie sfârșitul!”, ziceau gurile bătrânelor, ori de câte ori treceau pe lângă ele tinerii satului, în drumul lor spre discoteca din fostul cămin cultural. Duceau mâna la gură și înclinau capul a deznădejde, unele făcându-și chiar cruce, contemplând cum se duce naibii buna cuviință rurală. „Că doră tăt sî vedi prin fuștili celea!”, „Da … Continuă să citești Cum venea sfârșitul lumii în fiecare sâmbătă seara prin anii 2000
O după-amiază la mănăstirea Teodoreni din Suceava
După mai bine de doi ani am ajuns din nou la mănăstirea Teodoreni, singura mănăstire de maici din municipiul Suceava. Prima oara am vizitat-o din curiozitate, pentru că nu-mi venea a crede că nu știu nimic despre această așezare monahală, nici măcar că există, deși nu locuiesc departe de ea. Am aflat despre dansa de … Continuă să citești O după-amiază la mănăstirea Teodoreni din Suceava
„Eu îmi învăț copiii să râdă și să muncească. Dacă pot face asta, viața lor va fi destul de frumoasă cât să se poată bucura de ea”.
„Eu îmi învăț copiii să râdă și să muncească. Dacă pot face asta, viața lor va fi destul de frumoasă cât să se poată bucura de ea”. Pe Angela n-a învățat-o nimeni să râdă. De muncit știe să muncească de mititică, dar surâsul a părăsit-o în urma divorțului părinților, când ea avea 13 ani. Ea … Continuă să citești „Eu îmi învăț copiii să râdă și să muncească. Dacă pot face asta, viața lor va fi destul de frumoasă cât să se poată bucura de ea”.
Dragostea adevărată e pământul care nu-ți fuge niciodată de sub picioare
Niciodată, până azi, nu m-am gândit ce înseamnă o dragoste adevărată. Știam că datoria mea de iubit este aceea să iubesc și nimic mai mult. Nu sunt nici adeptul gesturilor mari, teatrale, care lasă cu gura căscată orice țață cu pretenții de divă, nici adeptul gesturilor mici și drăgălașe, care fac să se scape pe … Continuă să citești Dragostea adevărată e pământul care nu-ți fuge niciodată de sub picioare
Mistererele cetății Șcheia
Mulţi dintre suceveni nici măcar nu ştiu despre existenţa cetăţii din Şcheia, numită și Zamca – datorită mănăstirii aflate în apropiere, deoarece nici astăzi nu există un drum special amenajat care să ducă la ruinele acesteia sau măcar niște indicatoare mai vizibile care să-i semnaleze existenţa. Pentru a se ajunge la Cetatea Şcheia, cei interesaţi … Continuă să citești Mistererele cetății Șcheia
Cuvintele sunt de prisos
Cuvintele sunt de prisos atunci când iubești. Dragostea nu are nevoie de vorbe. Micile gesturi vor crea povestea în care voi doi sunteți personajele principale. Nu cuvintele. Ele pot răni, pentru că mai și mint. În schimb o strângere de mână este mereu sinceră. La fel și sărutul pe frunte. Ele nu te mint. Îți … Continuă să citești Cuvintele sunt de prisos
De vorbă cu mătușa Maria sau înțelepciunea uitată din cătunele Bucovinei
În cătunele județului Suceava mai locuiesc bătrâni a căror viață este ca o carte de înțelepciune. Fiecare vorbă de-a lor cade ca o sămânță în sufletul tău și înmugurește până la sfârșitul zilei într-o cunună de învățături Pustietatea locurilor în care au trăit, singurătatea pe care au îmblânzit-o după ce le-au plecat copiii, le-a permis … Continuă să citești De vorbă cu mătușa Maria sau înțelepciunea uitată din cătunele Bucovinei
Jurnal de Bucovina 