Dragos Hutuleac: Vara la țară sau liniștea care te pune pe picioare

Îmi place să stau vara la țară. Nu e o evadare, ci mai degrabă o întoarcere. O revenire la un ritm care seamănă mai mult cu cel al inimii decât cu cel al notificărilor de pe telefon. La țară, timpul curge altfel. Diminețile încep devreme, nu din obligație, ci pentru că e păcat să ratezi … Continuă să citești Dragos Hutuleac: Vara la țară sau liniștea care te pune pe picioare

Ilaria Puşcă: Părinții din tablou, coșarca și Paștile

E mai bine de un ceas și va învia Bucuria acestei lumi. Dragostea învinge, în fiecare an, la început de primăvară. Și Doamne, frumos mai e la noi acasă, în satul nostru. Toate, după sănătoasă rânduială sunt făcute. Niciun pas mai încoace, ori mai încolo. Le facem așa, pentru că așa am apucat, de la … Continuă să citești Ilaria Puşcă: Părinții din tablou, coșarca și Paștile

Ilaria Puşcă: „Disprii Moșâca Boboteaza o auzât ciniva?”

După Crăciun, cu asta ni amenința mama, la câtii nisaratii ticluiem:-,,Lasî, c- a vinii ie, Moșâca Boboteaza, crapchi afurisâț' ci sânteț' voi, ș-oi vide eu atunci, pi unii scoteț' mânica la cojoc! "În închipuirea noastră era exact inversul lui Moș Crăciun, cel bun și blând. De fapt, chiar așa era…. Hâdă și rea, cu un … Continuă să citești Ilaria Puşcă: „Disprii Moșâca Boboteaza o auzât ciniva?”

 George Sauciuc: Piatra de temelie a distopiei, cu „Noi” 

Yevgeny Ivanovich Zamyatin (Evgheni  Zamyatin – numele lui în rusă şi cum mai apare în unele traduceri), s-a născut în 1884 în orașul Lebedian, în familia unui preot ortodox. Pe parcursul studiilor sale în cadrul Institutului Politehnic din Petersburg, pe care îl va absolvi în 1908, se va alătura bolșevicilor, orientare care îl va împinge … Continuă să citești  George Sauciuc: Piatra de temelie a distopiei, cu „Noi” 

Tiberiu Chodan: La mormântul lui Orest Huțuleac

A mai trecut o zi pe răbojul vieții noastre. Am participat la înmormântarea celui ce a fost Orest Huțuleac, fratele mamei și unchiul meu bun.Înveșmântați în doliu, am pășit sovăielnic pe dâmbul din curtea casei bunicilor, într-o liniște mormântală. E greu să zugrăvești jalea ce a cuprins tot ce mișcă. A murit stăpânul locului. Frânturi … Continuă să citești Tiberiu Chodan: La mormântul lui Orest Huțuleac

Dragoş Huţuleac: În memoria tatălui meu

Ceasul despărţirii este dureros, dar inevitabil. Toţi trecem prin mai multe despărţiri de-a lungul vieţii, unele mai dureroase ca altele. Unii dintre noi le acceptă mai greu, alţii mai uşor. Oricum, moartea e ceva ireversibil şi când vine, nu are rost să te întrebi „de ce?”. Moartea nu dă explicaţii nimănui. A venit, şi-a făcut … Continuă să citești Dragoş Huţuleac: În memoria tatălui meu

„Le păstra pentru ea, ca o pe o zestre!”

Ana venea de la liceu pe la ora 16. Paltonul alb, nefiresc de alb, o făcea aproape invizibilă printre nămeţii de zăpadă care picaseră anul acela. Noroc că nasul îi era mereu roşu de la frig. Dar şi ăla mic şi cârn, era greu de ghicit. Îi ghiceai mai degrabă ochii şi zâmbetul. Ambele nespus … Continuă să citești „Le păstra pentru ea, ca o pe o zestre!”

Hrihor al lui Jecalo

Abia împlinise patru ani şi mai avea doi fraţi mai mici când, într-o seară de iarnă friguroasă, în curte intră sanciul tras de boi, însoţit de câţiva oameni. Nu pricepea de ce nu mâna tata boii, aşa cum făcea întotdeauna, ci veniseră nişte străini. Îl doborâse un copac gros căruia omul se încumetase să-i curme … Continuă să citești Hrihor al lui Jecalo

Dragoş Huţuleac: Ultima săptămână de școală

Când eram mic, pe timpul asta, cam era ultima săptămână de școală. Vacanța se simțea de c-o vineri înainte când aveam grijă să aducem un brad în clasă, să facem ora de matematică și apoi să împodobim pomul cu complicitatea celorlalți profesori care aveau exact la fel mult chef de ore ca și noi. Cântam … Continuă să citești Dragoş Huţuleac: Ultima săptămână de școală

Moş Vasile: „Cum vine aia să muncești și să nu ai?”

Moș Vasile are 80 de ani, dar nu se lasă! Numai în ultima săptămâna a curățat pomii, a cărat gunoiul, a cărat lemnele de peste apă și a pregătit parii pentru gardul pe care trebuie să-l ridice săptămâna viitoare în luncă. Gardul vechi avea vreo 5 ani numai, dar fiind de lemn, s-a șubrezit destul de … Continuă să citești Moş Vasile: „Cum vine aia să muncești și să nu ai?”