Vatra Dornei, orașul în care locuiesc de aproape trei decenii. Orașul pe care-l iubesc așa cum îmi iubesc casa mea. Este locul în care am scris și am pictat cel mai mult, inspirat fiind de tot ceea ce mă înconjoară, natura și oamenii. Orașul în care am foarte mulți prieteni. Nu-mi voi vorbi niciodată orașul … Continuă să citești Pictorul David Croitor: „Vatra Dornei, orașul în care locuiesc de aproape trei decenii. Orașul pe care-l iubesc așa cum îmi iubesc casa mea”
Etichetă: vatra dornei
David Croitor: BUNICA ŞI FERICIREA
Ce este fericirea? Eram copil, aveam unsprezece sau poate doisprezece ani când am auzit pentru prima dată acest cuvânt, fericire. L-am găsit într-o carte sub forma întrebării de mai sus. Nu mai ţin minte care era contextul, cine pe cine întreba şi de ce o făcea. Am reţinut întrebarea tocmai pentru că nu avea un … Continuă să citești David Croitor: BUNICA ŞI FERICIREA
Luminiţa Aldea: A fi român e o bătaie de inimă…
M-am trezit cu noaptea în cap. Am privit pe geam. Răsăritul e ca un cuțit înfipt în smoala nopții, pe care o sfâșie, făcând să se reverse peste întuneric lumină. Nu e ger ca în celelalte zile; nu m-am mai trezit peste noapte să pun lemne pe foc. Ies afară. Admir răsăritul din ce în … Continuă să citești Luminiţa Aldea: A fi român e o bătaie de inimă…
David Croitor: „Nu poți fi independent pe banii altuia!”
Pe la vârsta de cincisprezece ani am început să fiu frământat de un gând care nu-mi dădea pace deloc, și anume cum să fac să ajung mai repede la optsprezece ani ca să fiu independent. Așa auzisem eu pe la școală și nu numai, că de la „optâșpi” ani încolo, gata, s-a terminat cu traiul … Continuă să citești David Croitor: „Nu poți fi independent pe banii altuia!”
David Croitor: PUHOIUL
E târziu, atât de târziu! E ora la care năvălesc dorurile, inefabile doruri! E ora din noapte când se deschid stăvilarele lacrimilor... De fiecare dată când mă simt cuprins de inefabile doruri, mai ales spre lăsarea serilor care au devenit tot mai lungi, gândul meu, răzlețit cine știe prin ce colțuri ale lumii, încearcă din … Continuă să citești David Croitor: PUHOIUL
David Croitor: SANIA
Suntem în plină iarnă, o iarnă fără zăpadă, ca niciodată până acum. Cu toate acestea, sfârșitul de an ne predispune la dulci și duioase melancolii, la aduceri aminte despre ceea ce a fost cândva copilăria noastră, pentru unii dintre noi, atât de îndepărtată.Să închidem, așadar, ochii pentru o clipă, și să retrăim bucuria zăpezilor care … Continuă să citești David Croitor: SANIA
David Croitor: „Nu aștept sărbătorile, sunt prea bătrân ca să mă mai pot bucură ca pe vremuri”
Mă trezisem dimineață, sau mă rog nu chiar, adică pe la ora zece fără ceva, cu o poftă nebună să pictez. Săptămâna trecută îmi mai făcusem o ultimă ( pentru 2022) comandă de materiale, nu mult, de vreo trei mii de lei, câteva culori de firmă, în special roșuri și galbenuri de cadmiu (foarte toxice), … Continuă să citești David Croitor: „Nu aștept sărbătorile, sunt prea bătrân ca să mă mai pot bucură ca pe vremuri”
David Croitor: Puțină bucurie
Azi am început un peisaj de iarnă, asta pentru că afară venise iarna. Nu pot lucra ierni decât iarna. Am nevoie de atmosferă. Trebuie să simt frigul, să ascult șuieratul vântului și, mai ales, să privesc căderea necontenită a fulgilor de nea. De ce-i așa, nu știu, nu-mi explic și nici nu vreau. Nu-mi plac … Continuă să citești David Croitor: Puțină bucurie
Pictorul David Croitor: „Mi-au rămas doar lucrurile absolut necesare,care-mi oferă un minimum de confort sufletesc”
Odată cu intrarea pe tărâmul vârstei a treia, am observat că pe zi ce trece devin tot mai sărac în dorințe, mai zgârcit în aspirații și aproape indiferent la problemele generale ale lumii. Viața mea a început să se simplifice radical, nu mai am planuri pe termen lung și nici așteptări de la nimeni. Mi-au … Continuă să citești Pictorul David Croitor: „Mi-au rămas doar lucrurile absolut necesare,care-mi oferă un minimum de confort sufletesc”
Jurnal de Bucovina 