La începutul anului 1881, în ziua de 9 februarie, Dostoievski moare. O hemoragie puternică şi subită l-a trântit la pat pentru câteva zile. Simţea că se duce; a chemat-o pe Ana Grigorievna, i-a spus să deschidă la întâmplare Sfânta Evanghelie, Biblia lui de care nu se despărţise nici în acea epocă de goană după noroc … Continuă să citești Ultima zi din viață a lui Dostoievski
Categorie: Cultura
Luminița Aldea: „Eu de la Brâncuși am învățat că pentru zbor e mai vital visul, decât aripa”
Astăzi e ziua românului ce a făcut piatra să cânte... E atât de miraculos să îi privesc lucrările și să aud muzică... să privesc piatră și să simt dans... să văd chipuri de femeie în care a adunat toată feminitatea lumii... Încă nu încetez a mă minuna cum a putut să facă din piatră muzică, … Continuă să citești Luminița Aldea: „Eu de la Brâncuși am învățat că pentru zbor e mai vital visul, decât aripa”
Ileana Vulpescu: „Mă doare să văd că patriotismul este asimilat sifilisului şi blenoragiei. ”
„La 80 de ani, cum nu mă pregătesc de grădiniţă, am tras şi eu nişte concluzii despre lumea-n care trăim.Pământul - socot - este ori un loc de ispăşire ori o colonie penitenciară a altei lumi, iar noi, orişicum, cobaii. Cu aceste vederi, am zis că, dacă tot mi s-a dat viaţă, atunci s-o trăiesc. … Continuă să citești Ileana Vulpescu: „Mă doare să văd că patriotismul este asimilat sifilisului şi blenoragiei. ”
„Ne plângem la greu și ne întrebăm unde este Dumnezeu!? Poate întrebarea corectă este unde sunt oamenii!?” -un interviu al scriitoarei Luminița Aldea pentru Jurnal de Bucovina
Scriitoarea Luminița Aldea, din Cornu Luncii, Suceava, a avut amabilitatea de a ne acorda un interviu online. Spre bucuria noastră, domnia sa a avut abilitatea de a transforma interviul într-o mărturie a ceea ce ar trebui să fie țara noastră, poporul nostru, viața noastră și chiar noi însine. Prin cuvintele sale Luminița Aldea ne ajută … Continuă să citești „Ne plângem la greu și ne întrebăm unde este Dumnezeu!? Poate întrebarea corectă este unde sunt oamenii!?” -un interviu al scriitoarei Luminița Aldea pentru Jurnal de Bucovina
Trăim într-o Românie nici „mare”, nici „tare”, nici „verticală”
Multe sau puține, nouă decenii de viață îmi dau tăria de a privi realitatea cu mai multă înțelegere, cu grijă pentru viitorul țării în care m-am născut, am trăit, am muncit, pământul în care se odihnesc toți strămoșii mei – țărani ardeleni și vâlceni. Istoricul are o viziune mai largă asupra prezentului, tocmai fiindcă știe trecutul. … Continuă să citești Trăim într-o Românie nici „mare”, nici „tare”, nici „verticală”
Scriitoarea Luminița Aldea: „Mulțumesc că umblu cu rănile pe dinăuntru sufletului.”
Mulțumesc! Mulțumesc că viața mi-a făcut darul de a cunoaște oamenii ce mi-au făcut cele mai devastatoare răni. Așa am aflat cât pot duce și cât de puternică sunt... Mulțumesc că umblu cu rănile pe dinăuntru sufletului. Dacă aș umbla cu ele pe afară aș arăta ca suprafața unei planete lovite de asteroizi și plină … Continuă să citești Scriitoarea Luminița Aldea: „Mulțumesc că umblu cu rănile pe dinăuntru sufletului.”
„Doamne, trimite-le nefericiţilor acestora ţigările -Belomor-kanal-, ca să nu se creadă uitaţi de Tine.”
Înainte de Zarianka, părintele Ioan Florenski fu repartizat la Ciornâi Potok, lagărul pentru criminali de drept comun de lângă Obi. Preotul nimeri în ţarcul fiarelor: asasini, violatori, cuţitari, hoţi, complotişti, delincvenţi, contrabandişti, escroci, trişori, paricizi, psihopaţi, pungaşi, canibali.Când a fost împins în baracă, un tip care arăta ca un camion, i-a zis:− Popo, tu vei … Continuă să citești „Doamne, trimite-le nefericiţilor acestora ţigările -Belomor-kanal-, ca să nu se creadă uitaţi de Tine.”
Trecut-au anii (de Vîrvavii Gheorghiță)
Trecut-au anii peste mine,Trecut-au anii și s-au dus,De a fost in viata rău sau bine,Am mulțumit celui de sus. In casa noastră de la țară,Eu am crescut și m-am jucat,Umblând desculț si gol pe afară,De mama, nu am ascultat. De mama, care cu iubire,Sa cânt frumos ma învățat,Iar poezia moștenireIn gând și-n suflet mi-a lăsat. … Continuă să citești Trecut-au anii (de Vîrvavii Gheorghiță)
Horodniceni (de Virvarii Gheorghiță )
La noi în sat, când zorii se revarsăȘi se ridică umbra nopții reci,Lăsând în urmă, roua răcoroasăPe câmpuri, pe grădini și pe poteci,Se aprind lumini la fiecare casă,Horodniceni, un colț de rai,pe veci. La noi în sat, în zi de primăvarà,Natura face omul bucuros,Livezile înflorite încep ca să apară,La stâni răsună buciumul duios,Se aude zumzăitul … Continuă să citești Horodniceni (de Virvarii Gheorghiță )
Omul ca suvenir
Tiptil, tiptil ne sustragem calității de om în sensul clasic al cuvântului și devenim un produs social ce are ambiția de a se numi om, dar om al secolului XXI. Nimic mai plictisitor! Toată viața stă sub semnul convențiilor. Aceste gratii de fum pe care le asimilezi ca pe ceva ancestral, ca pe o componentă … Continuă să citești Omul ca suvenir
Jurnal de Bucovina 