15 septembrie ploios, cu nostalgii ale copilăriei Aceasta era prima zi de școală, pentru întreaga suflare. Cu ghiozdan de carton, cu un breton de băiețoaică, făcut cu delicatețe de frizerul Savițchi, care- mi tăiase frumusețe de codițe ca de mâț, în niște lacrimi cristaline, cu un debit ca apa Ciumernei, dar fără niciun rezultat, ce … Continuă să citești Ilaria Puşcă: 15 septembrie ploios, cu nostalgii ale copilăriei
Etichetă: amintiri
Când profesorii devin amintiri
În vara lui 2014, când clasa a cărei dirigintă fusesem finaliza liceul, am făcut cum este tradiția, fotografii de absolvire. Fixasem ziua pozelor împreună cu o doamnă fotograf apreciată pentru calitatea lucrului făcut cu profesionalism și seriozitate. După ce toți elevii îmbrăcați de sărbătoare, în cămăși si bluze albe s-au fotografiat, au venit în clasă … Continuă să citești Când profesorii devin amintiri
Luminiţa Aldea: „Scrisoare din copilăria mea spre copilăria voastră…”
De ziua copiilor, scriu scrisoare din copilăria mea spre copilăria voastră…Am avut alt fel de copilărie. Nimic din ceea ce a trăit generația mea, nici nu își poate imagina generația de copii de azi. Nu zic că era mai bine înainte, nu zic că e rău acum. Zic doar că lumea s-a schimbat cu câteva … Continuă să citești Luminiţa Aldea: „Scrisoare din copilăria mea spre copilăria voastră…”
Liliana Buruntia: „Multe s-au schimbat în mintea și sufletul meu. Doar îngerii sunt tot acolo, se uită fix la mine de pe tavanul Cerului”
Îmi plăceau toate fântânile. De îndată ce vedeam una, deveneam fata moșului. De cele mai multe ori, în mintea mea, le curățam, le văruiam ghizdurile, băteam un cui în brațul crucii ce amintea de apa vie, curățam jgheaburile de mătasea broaștei și, la final, mă desfătam privindu-mi chipul în străfundurile ei ce se unduiau ușor … Continuă să citești Liliana Buruntia: „Multe s-au schimbat în mintea și sufletul meu. Doar îngerii sunt tot acolo, se uită fix la mine de pe tavanul Cerului”
Daniela Andries: În amintirea oamenilor de altădată, ce au trăit în vatra satului Tișăuți
Bădița Ștefan era vecin cu noi și ținea gospodărie mare cu vite, cai, oi și câini de ispravă.Se ducea în negustorie tucma pe lângă Cernăuți și aducea de-acolo soiuri de oi din cele mai frumoase și bune de lapte.Mi-o povestit tata că odată, când se întorcea acasă, într-un tufiș de pe malul unui râu, o … Continuă să citești Daniela Andries: În amintirea oamenilor de altădată, ce au trăit în vatra satului Tișăuți
Paștele unui luptător anticomunist, în 1953
Vasile Motrescu este cunoscut ca singurul partizan care a lăsat un jurnal în care descrie stările trăite în munţi, singurătatea, frigul, foamea, dar şi sentimentul de ură împotriva bolșevismului. Acesta a descris și modul în care a sărbătorit Paștele. Nascut la 11 octombrie 1920 în comuna Vicovu de Jos, județul Suceava, Vasile Motrescu, după ce … Continuă să citești Paștele unui luptător anticomunist, în 1953
Luminiţa Aldea: „Totul era o așteptare… O înnoire…”
Mama ne trimitea pe toți la Sfântul Aer în Vinerea Mare. Îmbrăcați în haine noi - la Sfântul Aer se îmbrăcau pentru prima dată hăinuțele cumpărate pentru Paște - urcam fericiți dealul spre biserica din Pâraie.Eram atât de mândră de rochița nouă și pantofiorii de Paști încât călcam cu grijă să nu se murdărească. Dacă … Continuă să citești Luminiţa Aldea: „Totul era o așteptare… O înnoire…”
Dragoş Huţuleac: „E greu să scrii despre Paşte ceva ce nu s-a mai scris”
E greu să scrii despre Paşte ceva ce nu s-a mai scris. E plin internetul de articole pe această temă. Majoritatea superficiale. Inclusiv cele deja scrise de mine. Şi pentru că te gândeşti la ce vor zice alţii, iţi vine a scrie profund şi melancolic. Ca şi cum ai fi bolnav de romantism şi ţi-ai … Continuă să citești Dragoş Huţuleac: „E greu să scrii despre Paşte ceva ce nu s-a mai scris”
Hrihor al lui Jecalo
Abia împlinise patru ani şi mai avea doi fraţi mai mici când, într-o seară de iarnă friguroasă, în curte intră sanciul tras de boi, însoţit de câţiva oameni. Nu pricepea de ce nu mâna tata boii, aşa cum făcea întotdeauna, ci veniseră nişte străini. Îl doborâse un copac gros căruia omul se încumetase să-i curme … Continuă să citești Hrihor al lui Jecalo
Luminiţa Aldea: Cea mai dulce pâine cu poverlă
Eram elevă în clasa întâi la Mălini. Era primăvară ca acum și probabil Postul Paștelui și sâmbătă. Veneam cu toată clasa mea spre casă de la școală. În centrul satului, peste drum de magazin, era o casă micuță, care de-abia se vedea de după un gard mare, din lătunoaie late, puse orizontal. La poarta acelei … Continuă să citești Luminiţa Aldea: Cea mai dulce pâine cu poverlă
Jurnal de Bucovina 