O ceață groasă se înstăpânise pe șesuri. Căruțașii își traseră carele spre un pâlc stingher de copaci si aprinseră degrabă un foc la care sa se încălzească. Grijiră de animale și puseră un ceaun cu fiertură, fără să uite să scoată la iveală și un ulcior de vin, ca să meargă vorba bine și să … Continuă să citești Ovidiu Huţuleac: CEAȚA
Etichetă: povesti
Când profesorii devin amintiri
În vara lui 2014, când clasa a cărei dirigintă fusesem finaliza liceul, am făcut cum este tradiția, fotografii de absolvire. Fixasem ziua pozelor împreună cu o doamnă fotograf apreciată pentru calitatea lucrului făcut cu profesionalism și seriozitate. După ce toți elevii îmbrăcați de sărbătoare, în cămăși si bluze albe s-au fotografiat, au venit în clasă … Continuă să citești Când profesorii devin amintiri
Luminiţa Aldea: „Scrisoare din copilăria mea spre copilăria voastră…”
De ziua copiilor, scriu scrisoare din copilăria mea spre copilăria voastră…Am avut alt fel de copilărie. Nimic din ceea ce a trăit generația mea, nici nu își poate imagina generația de copii de azi. Nu zic că era mai bine înainte, nu zic că e rău acum. Zic doar că lumea s-a schimbat cu câteva … Continuă să citești Luminiţa Aldea: „Scrisoare din copilăria mea spre copilăria voastră…”
Liliana Buruntia: „Multe s-au schimbat în mintea și sufletul meu. Doar îngerii sunt tot acolo, se uită fix la mine de pe tavanul Cerului”
Îmi plăceau toate fântânile. De îndată ce vedeam una, deveneam fata moșului. De cele mai multe ori, în mintea mea, le curățam, le văruiam ghizdurile, băteam un cui în brațul crucii ce amintea de apa vie, curățam jgheaburile de mătasea broaștei și, la final, mă desfătam privindu-mi chipul în străfundurile ei ce se unduiau ușor … Continuă să citești Liliana Buruntia: „Multe s-au schimbat în mintea și sufletul meu. Doar îngerii sunt tot acolo, se uită fix la mine de pe tavanul Cerului”
Radu Oltean: „Cam așa cu Istoria. Între imaginație totală și idealizare”
Să se găsească 100 de deosebiri între portretele contemporane (cu el) ale lui Ștefan cel Mare și cele aflate pe holurile școlilor (dacă mai există).Ce aflăm? Forma capului lui Ștefan era rotundă-grăsulie ca o lună, cu gușuliță, și nu avea mandibulă pătrată, de supererou de benzi desenate (sau de statuie sovietică), așa cum apare în … Continuă să citești Radu Oltean: „Cam așa cu Istoria. Între imaginație totală și idealizare”
David Croitor: „Nu poți fi independent pe banii altuia!”
Pe la vârsta de cincisprezece ani am început să fiu frământat de un gând care nu-mi dădea pace deloc, și anume cum să fac să ajung mai repede la optsprezece ani ca să fiu independent. Așa auzisem eu pe la școală și nu numai, că de la „optâșpi” ani încolo, gata, s-a terminat cu traiul … Continuă să citești David Croitor: „Nu poți fi independent pe banii altuia!”
David Croitor: Sumer
Povestirea de mai jos este mai veche și, în afară de faptul că eu am (tran)scris-o, conținutul ei aparține în mare măsură oamenilor din sat, cei care pe vremea când eu eram copil erau deja oameni în toată firea, hârșiți și trecuți prin viață. Ei își povesteau unul altuia întâmplările pe care le auzeau la … Continuă să citești David Croitor: Sumer
Luminiţa Aldea: „Și totuși în lumea mea, în care toate se cântăresc, nu în bani, ci în suflet și trăire e atât de mult…”
Cred că era a doua zi de Crăciun. Veneam de la biserică și am văzut că mă așteaptă o mașină la poartă. Din ea a coborât un domn și o doamnă. Nu spun cine și nici de unde că nu le-am cerut acceptul. Mi-au spus că au întrebat pe un om din sat, care trecea … Continuă să citești Luminiţa Aldea: „Și totuși în lumea mea, în care toate se cântăresc, nu în bani, ci în suflet și trăire e atât de mult…”
Daniela Andries: LA MOARĂ
După ce treceau sărbătorile de iarnă, după atâta copt, făina se cam gătea.Rămânea câte oleacă pe fundul lădoiului de lemn.Și mama zicea : "-Măi copchii, îndată ii gata făina!Trebu' să "făcem la moară", că de dă v-on ningău ori v-on ger, cine se mai duce să steie în frig la măcinat?"Cobora popușoi de pe podul … Continuă să citești Daniela Andries: LA MOARĂ
Ioan Istrati: O întâmplare foarte hazlie de anul trecut, când mergeam cu Ajunul Bobotezei
La o casă, sunăm la interfon, cineva ne deschide. Intrăm tiptil, să nu apară vreo namilă de câine, ceva. Batem la ușă. Apare un nene mustăcios, foarte șucărit, privindu-ne chiorâș, mișcând sprâncenele în sus pe rând.Cine v-a dat drumul? a zis el.Eu: păi am sunat, am zis părintele cu Ajunul și cineva ne-a deschis, altfel … Continuă să citești Ioan Istrati: O întâmplare foarte hazlie de anul trecut, când mergeam cu Ajunul Bobotezei
Jurnal de Bucovina 