Îmi place să stau vara la țară. Nu e o evadare, ci mai degrabă o întoarcere. O revenire la un ritm care seamănă mai mult cu cel al inimii decât cu cel al notificărilor de pe telefon. La țară, timpul curge altfel. Diminețile încep devreme, nu din obligație, ci pentru că e păcat să ratezi … Continuă să citești Dragos Hutuleac: Vara la țară sau liniștea care te pune pe picioare
Etichetă: botesti
Dragoş Huţuleac: „Nu i-am vazut fără nădejde. Semn ca nu îngenuncheau degeaba”
Am trecut astazi pe la bunica. Are peste 90 de ani. Citea „Proloagele”. Tot anul a citit cel putin 15 carti. Carti greute, nu chiar pentru oricine. Două am imprumutat si eu de la ea. Brosurile religioase nu le punem la socoteala. Astea le citeste noaptea ca sa-i treaca de urat. Cum sparg altii seminte … Continuă să citești Dragoş Huţuleac: „Nu i-am vazut fără nădejde. Semn ca nu îngenuncheau degeaba”
Dragoş Huţuleac: „E greu să scrii despre Paşte ceva ce nu s-a mai scris”
E greu să scrii despre Paşte ceva ce nu s-a mai scris. E plin internetul de articole pe această temă. Majoritatea superficiale. Inclusiv cele deja scrise de mine. Şi pentru că te gândeşti la ce vor zice alţii, iţi vine a scrie profund şi melancolic. Ca şi cum ai fi bolnav de romantism şi ţi-ai … Continuă să citești Dragoş Huţuleac: „E greu să scrii despre Paşte ceva ce nu s-a mai scris”
Am fost la Schitul Brădățel: „-Dar ce-i acolo tati? Un castel cu acoperiș de aur?”
Când eram mic, un drum la schitul de maici de la Brădățel era aproape la fel de important ca drumul până la Suceava unde bunicul îmi cumpăra suc, prăjitură dar și jumătate de baton de salam de vară cu roșii și pâine proaspătă „turcească” (nu știu de ce-i zicea așa), din care ne ospătam amândoi … Continuă să citești Am fost la Schitul Brădățel: „-Dar ce-i acolo tati? Un castel cu acoperiș de aur?”
Dragoș Huțuleac: …amintiri din post.
Când eram mic, posteam dar nu știam că fac asta. Dacă bunica făcea mâncare de post, normal că posteam toți cei din casă. Alternativă nu era. Că nici frigider nu era. Așa că mâncarea era făcută de pe o zi pe alta iar la oala cu carne topită, plină cu cârnați, jumeri, bucăți de mușchi … Continuă să citești Dragoș Huțuleac: …amintiri din post.
Bă, mie mi-e dor de treburile astea…vouă nu?
Bă, mie mi-e dor să stau pe marginea șanțului, la sat, să povestesc până dimineața cu amicii. Să facem un foc mic unde să prăjim slănină și poate niște cârnaț, pe bețe proaspăt rupte din răchita lui Moș Fănică, despre care încă n-am scris niciodată și rău am făcut. Că și el avea niște povești … Continuă să citești Bă, mie mi-e dor de treburile astea…vouă nu?
Chiar și un strănut este suficient
Avem muci, dar avem și miros...Strănutăm de ne ia Gaia, dar avem gust. O ce veste minunată! Și eu și Miruna avem o gripa neaoșă, românească, care nu ne dă voie să respirăm, cu temperatură grozavă, cu moleșeală, cu tot ce vine la pachet cu noțiunea de gripă. Asta dacă vă mai amintiți de ea. … Continuă să citești Chiar și un strănut este suficient
Cum începe o zi bună la țară
Mi-am început ziua cu un răsărit superb, care merita fotografiat dar fiindu-mi lene, am stat numai si m-am bucurat de el....ca pe timpuri. Cerul avea ceva din strălucirea ochilor fetișcanelor de liceu îndrăgostite. Că numai alea au o privire care te face să te pierzi în ea, uitând de timp, probleme, vârstă, dureri, chiar și … Continuă să citești Cum începe o zi bună la țară
Cum m-a lecuit de mers cu uratul moş Iacob
Ultima oară când am umblat la urat a fost la trecerea dintre anii 2000 și 2001. Eram eu, Silviu, două tobe și moș Iacob. Dacă unii umblau cu capra, alții cu ursul, unii cu Jianu, noi umblam cu moș Iacob. De moș Iacob nu se temea nimeni, dar noi l-am luat pe post de sperietoare … Continuă să citești Cum m-a lecuit de mers cu uratul moş Iacob
„Că la urechi degeaba ajunge vorba dacă nu ajunge și în suflet. Că omul numai așa înțelege, dacă ascultă cu sufletul.”
Pentru mătușa Viorica mereu a fost un mister de ce se trag copiii săi la oraș. Nu poate înțelege ea, cu mintea ei, de ce sunt dânșii mai fericiți perete în perete cu un străin, decât gard în gard cu un cunoscut. Că doar la ei în sat toată lumea se cunoaște și se înțelege … Continuă să citești „Că la urechi degeaba ajunge vorba dacă nu ajunge și în suflet. Că omul numai așa înțelege, dacă ascultă cu sufletul.”
Jurnal de Bucovina 