Ați ascultat vreodată cum povestește pădurea? Merită măcar odată să-i hărăziți un ceas din viață și să poposiți în margine de luminiș unde, șezând pe o cioată veche, să încercați să-i deslușiți glăsuirea cu răbdare, cu înțelegere, cu bunăvoință. Să nu vă întristeze dezamăgirea dacă la început nu veți auzi nimic. Așa e pădurea: sfioasă. … Continuă să citești Casian Balabasciuc: „Ați ascultat vreodată cum povestește pădurea?”
Etichetă: jurnal de bucovina
Din învățăturile unui bătrân preot
Niciodată când iei lucrul altuia fără voia sa, n-o să te poți bucura de el. Poți să-ți faci plăcerea, pe moment, dar tu știi în sufletul tău că ai făcut un lucru rău. Iar răul ăla sapă în tine zi de zi. Încet, la început pe neobservate, dar sapă zilnic. Ca și cum un pușcăriaș … Continuă să citești Din învățăturile unui bătrân preot
Dragoș Huțuleac: „După clipe trebuie să alergi. După veșnicie, niciodată.”
Am ajuns să iubesc trezitul de dimineață. Dacă mă trezesc pe la 5, am cel puțin 2 ore de liniște deplină în care pot să realizez cele mai complicate sarcini ale zilei. Dar asta numai după ce beau cafeaua. Care oricât ar fi de proastă, devine grozav de bună atunci când o bei împreună cu … Continuă să citești Dragoș Huțuleac: „După clipe trebuie să alergi. După veșnicie, niciodată.”
Preot Alexandru Lungu: „Voi sunteți lumina lumii…”
Mai suntem noi pentru lumea de astăzi ceea ce Hristos ne-a cerut acum 2000 de ani? Ne comportăm diferit prin faptul că purtăm amprenta creștinismului în sufletul nostru? Sau odată ce părăsim spațiul bisericilor ne alipim de lumea din afară, căutând să nu ieșim din tiparele impuse de societate, pentru a nu deveni blamați, luați … Continuă să citești Preot Alexandru Lungu: „Voi sunteți lumina lumii…”
Ștefan Mandachi: „De când mă știu, n-am întâlnit un val de scumpiri atât de mare”
Am construit de la zero un lanț de restaurante, sunt în industrie de 11 ani (în 2011 am deschis primul fast-food cu câteva mii de euro). Am lucrat pe toate posturile, de la casier la tăietor, inclusiv pe aprovizionare și achiziții. Dintotdeauna am fost conectat la fluctuațiile prețurilor mărfurilor dar de când mă știu, n-am … Continuă să citești Ștefan Mandachi: „De când mă știu, n-am întâlnit un val de scumpiri atât de mare”
Deși nu mă așteptam, mi-a priit Paștele
E greu să scrii un editorial după Sărbătorile Pascale. De fapt, e greu să scrii și după alea de iarnă. Pântecele încă mistuie cărnurile consumate prostește, iar mintea îți stă numai la prostii, nicidecum la ce trebuie. Mă întreb acum dacă cele două au legătură: stomacul prea plin cu gândurile prostești. O legătură trebuie să … Continuă să citești Deși nu mă așteptam, mi-a priit Paștele
Dragoș Huțuleac: Ce nu este Paștele?
Paștele nu înseamnă să bei alcool ca prostul. Poți găsi modalități mult mai plăcute de a te îmbăta. Te poți îmbăta cu frumusețea unui peisaj, cu iubirea față de aleasa ta, cu dragostea față de copiii tăi, cu admirația față de părinți sau bunici, cu bucuria de a fi sănătos, cu fericirea de a nu … Continuă să citești Dragoș Huțuleac: Ce nu este Paștele?
Rugăciunea Sorții
Una dintre pasiunile mele este aceea de a cunoaste oameni deosebiti, in locuri uitate de lume, dar nu si de Dumnezeu. Avem atatea catune in tara noastra, ascunse in ochiuri de rai, incat ne putem considera binecuvantati ca neam...Acolo mai intalnim inca oameni in al caror suflet sta sadit Pomul Cunoaterii, dar ei nu au … Continuă să citești Rugăciunea Sorții
Casian Balabasciuc: „Aşa se adună laolaltă viaţa şi veşnicia, pentru a se împărtăşi împreună cu timpul”
Ne fascinează timpul cu şerpuirea sa înşelătoare, cu judecata sa implacabilă. Sus, pe obcină, pare că se prelinge altfel decât în vâltoarea omenirii. Acolo este mai dulce, mai blând, mai îngăduitor. Cel puţin asta par să spună casele bătrâneşti presărate pe păşunile largi, ca nişte ciuperci stranii, cu pălării ţuguiate. Peste grinzile lor atârnă cerul … Continuă să citești Casian Balabasciuc: „Aşa se adună laolaltă viaţa şi veşnicia, pentru a se împărtăşi împreună cu timpul”
Dragoș Huțuleac: …amintiri din post.
Când eram mic, posteam dar nu știam că fac asta. Dacă bunica făcea mâncare de post, normal că posteam toți cei din casă. Alternativă nu era. Că nici frigider nu era. Așa că mâncarea era făcută de pe o zi pe alta iar la oala cu carne topită, plină cu cârnați, jumeri, bucăți de mușchi … Continuă să citești Dragoș Huțuleac: …amintiri din post.
Jurnal de Bucovina 