E greu să scrii despre Paşte ceva ce nu s-a mai scris. E plin internetul de articole pe această temă. Majoritatea superficiale. Inclusiv cele deja scrise de mine. Şi pentru că te gândeşti la ce vor zice alţii, iţi vine a scrie profund şi melancolic. Ca şi cum ai fi bolnav de romantism şi ţi-ai … Continuă să citești Dragoş Huţuleac: „E greu să scrii despre Paşte ceva ce nu s-a mai scris”
Etichetă: horodniceni
Petru Stelian Vasiliu: Primiți cu plugușorul?P
Știu,o să spuneți că a trecut cam de multișor timpul de urat ! Dar eu sunt de la Mihăiești si acolo este un alt obicei.Mos Ion, unchiul meu îmi spunea că mai demult se mergea cu uratul toată luna ianuarie, până la ,, Grigore Vasile si Ioan ''. Doar ca atunci trebuia să duci si … Continuă să citești Petru Stelian Vasiliu: Primiți cu plugușorul?P
Grădina cu Legume din Brădăţel – sau ce se întâmplă când omul sfinţeşte locul
Astăzi vă vom povesti despre „Grădina cu Legume din Brădăţel”. Şi vom face asta deoarece avem credinţa că oamenii harnici şi gospodari trebuie promovaţi cât se poate de mult în lumea aceasta în care non-valoarea şi imoralitatea au devenit mult prea vizibile, mult prea acceptate, mult prea îmbrăţişate de societatea contemporană. În această lume, oamenii … Continuă să citești Grădina cu Legume din Brădăţel – sau ce se întâmplă când omul sfinţeşte locul
Povestea Livezii lui Costică
Povestea Livezii lui Costică nu începe cu „a fost odată ca niciodată” și nici cu „dacă n-ar fi, nu s-ar povesti”. Povestea Livezii lui Costică începe în anul 2019, în satul Brădățel, comuna Horodniceni, cu un el și o ea (Costică și Dumitrița Cozma) hotărâți să reușească în viață prin puterile proprii. „Și cu Dumnezeu!”-mă … Continuă să citești Povestea Livezii lui Costică
Trenul vieții (de Vîrvarii Gheorghiță)
Urcăm cu toții in trenul vieții in ziua care ne-am născut, pornește fetele, băieții, cu trenul spre necunoscut. Neștiutori la ce ne așteaptă, fără bagaje ne așezăm, lângă părinți, care ne îndreaptă, spre ‘nașu’ să ne botezăm. Biletul nostru are un nume, care devine creștinesc, vagonul nostru-i plin de lume cu oameni care ne iubesc. … Continuă să citești Trenul vieții (de Vîrvarii Gheorghiță)
Petru-Stelian Vasiliu: „Să fi trecut 60 de ani de atunci de când Ilie de la Rabâia dansa pentru un leu”
De câteva săptămâni, Sfântul Ilie aleargă cu carurile de foc prin cer, in stânga și dreapta, in sus și jos, pregatindu-se să distrugă lumea atunci când va fi ziua lui. Și merge el la Dumnezeu și-l întreabă: - Doamne, când e ziua mea ? - Mâine, Ilie , mâine ! Și Ilie pleacă, tunând și … Continuă să citești Petru-Stelian Vasiliu: „Să fi trecut 60 de ani de atunci de când Ilie de la Rabâia dansa pentru un leu”
Petru-Stelian Vasiliu: Pe-un picior de plai, pe-o gura de rai…
În spate, valea lui Pavăl și satul Rotopanești. În stânga satul Mihăiești, în față Lamășeni. În dreapta pădurea Prodana. În cadru, Regatul pe care îl stăpâneam noi copiii de cum începea vacanța de vară..Si erau hulboanele adânci, atât de adânci încât nici nenea Iacob Popa nu a ajuns la fund, și unde ne scaldam și … Continuă să citești Petru-Stelian Vasiliu: Pe-un picior de plai, pe-o gura de rai…
Am fost la Schitul Brădățel: „-Dar ce-i acolo tati? Un castel cu acoperiș de aur?”
Când eram mic, un drum la schitul de maici de la Brădățel era aproape la fel de important ca drumul până la Suceava unde bunicul îmi cumpăra suc, prăjitură dar și jumătate de baton de salam de vară cu roșii și pâine proaspătă „turcească” (nu știu de ce-i zicea așa), din care ne ospătam amândoi … Continuă să citești Am fost la Schitul Brădățel: „-Dar ce-i acolo tati? Un castel cu acoperiș de aur?”
Bunicul (de Gheorghiță Vîrvarii)
E iarnă, noi stăteam pe sobă,Pe plită se încălzea ibricu’,La ușă noi auzeam vorbă,In casă a intrat bunicu’ Un bătrânel albit de vreme,Cu ochii mari și zâmbăreț,De coasa morții nu se teme,E tare vesel și glumeț. Mereu în mână c-un baston,De cîte ori venea la noi,Scotea din haină sau paltonȘi ne dădea un leu sau … Continuă să citești Bunicul (de Gheorghiță Vîrvarii)
Cum m-a lecuit de mers cu uratul moş Iacob
Ultima oară când am umblat la urat a fost la trecerea dintre anii 2000 și 2001. Eram eu, Silviu, două tobe și moș Iacob. Dacă unii umblau cu capra, alții cu ursul, unii cu Jianu, noi umblam cu moș Iacob. De moș Iacob nu se temea nimeni, dar noi l-am luat pe post de sperietoare … Continuă să citești Cum m-a lecuit de mers cu uratul moş Iacob
Jurnal de Bucovina 